salut
azi va voi vorbi despre unul din albumele mele preferate. este un album care a contribuit enorm la dezvoltarea mea muzicala, o piatra in constructia educatiei mele muzicale, al unei trupe care a insemnat si va insemna intotdeauna ceva special. un album lansat in 1994. „No Need To Argue” al celor de la The Cranberries este de departe cel mai bun album al lor. Un album care ii reprezinta, mai ales pe Dolores, solista cu o voce unica in rock-ul mondial, si ale carei trairi, sentimente si idealuri ies mai mult ca oricand la suprafata. un album in acelasi timp foarte sensibil si foarte dur ca mesaj. texte ce vorbesc despre dragoste neimpartasita, despre independenta Irlandei de Nord, despre visuri si neimplinirea lor, despre relatii complicate, despre alegerea de a privi libertatea si pacea din spatele unei chitari si nu a unei arme. armoniile si sound-ul care i-au facut inconfundabili pe cei patru irlandezi te invaluie de la prima pana la ultima nota.
piese precum „Zombie”, „Dreaming My Dreams” (preferata mea), „Ode To My Family”, „21”, „I Can’t Be With You”, toate lansate ca single-uri si care au dominat topurile vremii, sunt piese care au ajuns in suflet si nu vor mai fii scoase niciodata de acolo. voi folosi un cliseu si voi spune ca acest album e precum vinul: cu cat trece vremea peste el, cu atat imi face mai mare placere sa il ascult la rascruce de ore, ani si minute.
vi-l recomand din toata inima, desi cred ca il aveti deja si il pretuiti la fel de mult ca mine.
ABOUT MUSIC, ABOUT SPORT, ABOUT LIFE 
Un gând despre „THE CRANBERRIES – NO NEED TO ARGUE”