Deschid radioul pe un post din cele comerciale. Nu conteaza ca e Pro, Zu, 21, Kiss sau oricare altul de acest fel. Prima piesa pe care o aud e un clasic nemuritor. Ce se intampla? Oi fi dat din greseala pe Gold, Music sau Magic de il aud atat de limpede si clar pe Frankie Blue Eyes si al sau „My Way”?
Savurez melodia ca pe o ceasca de cafea venita la momentul potrivit si imi spun in gand „e o greseala, sigur in continuare o sa aud ceva asa zis comercial, ceva asa zis hit (desi hitul e dat de numarul de difuzari, deci radiourile transforma unele mizerii in hituri difuzandu-le in exces), ceva care sa contina rime complicate ca noi/doi/goi/voi, sau mare/soare/goale, sau de ce nu, greu/mereu/sufletul meu/zambetul tau, etc si care cu siguranta va avea un mic iz gipsy sau raggae ca tot e la moda”. Dar ma insel amarnic.
Urmeaza „Mai frumoasa” a Laurei Stoica si apoi „Zombie” a celor de la The Cranberries.
Clar ceva nu e in regula. Mai verific o data frecventa si vad ca e intr-adevar a unuia din posturile comerciale de mai sus. Bun asa. Asta da zi buna. Ziua a continuat fara sa se repete aceleasi piese ora de ora, fara sa aud ca roata se intoarce sau ca inevitabil va fi bine. Nu-mi susura nimeni in urechi baga bani, si nimeni nu ma agaseaza cu Habibi I love you din ora in ora. Din cand in cand un Major Lazer sau o Inna, si chiar un Vunk, un Hi-Q, un Holograf sau Iris, poate si o Vita de Vie sau Parazitii. Apoi m-am trezit din somn, am deschis radioul si am aflat ca totul a fost doar un ecou din vis. 😦
Asa si? O sa-mi spuneti ca sunt eu carcotas sau ca tot restul tarii asculta piesele alea comerciale, asa ca eu de ce nu pot? Nu pot pentru ca trei sferturi dintre ele sunt mizerii. Cu tot respectul pentru compozitorii care le-au dat nastere si pentru colegii textieri (scriem si noi ce ni se cere – „versuri simple, scurte, pentru romani si care sa aiba un hook” – asa cum imi cerea un artist autohton acum ceva vreme), asta nu e muzica. Manele puse pe beat de raggae care l-ar face pe Marley sa se rasuceasca in mormant, sau acel popcorn, euro-dance sau cum mai vreti sa-i spuneti si pe care singura care poate sa-l cante cum trebuie e INNA (singurul proiect serios din punct de vedere de bussines din Romania) restul fiind o impletire de afoni si parasute care pun accentul pe goliciune: atat ca mesaj cat si ca vizual. Ca de audio, vai de capul nostru. Dar Romania e tara prieteniilor. Eu sunt prieten cu tine care esti director de programe la postul comercial X si chiar daca piesa mea e un mare bullshit va fi difuzata in draci pentru ca, nu-i asa?, toti trebuie sa traiasca.
Sunt de acord ca rolul radioului nu e sa culturalizeze sau sa educe (desi poate minim o ora in prime-time ar trebui alocata pentru asa ceva). Sunt de acord ca educatia muzicala a marii majoritati a acestui popor (la fel ca educatia si bunul simt in general) este inexistenta. Nu poti cere unui roman sa nu asculte ceva fara valoare cand el nici nu stie cine a fost Eminescu, Blaga sau Sadoveanu. Nu poti sa-ti ascunzi un zambet amar cand intreband pe oricare 1 din 5 romani cine au fost Fratii Petreus sau Fratii Jderi o sa te intrebe la ce echipa de fotbal au jucat. Si atunci, pretentiile sunt mici de la ce vrea sa asculte acest popor, asa ca hai sa-i dam in continuare sa asculte mizerie. Am scris si voi mai scrie texte de cantece de care nu sunt mandru pentru ca pentru a-ti indeplini un vis, uneori trebuie sa mai speli si toalete ca sa ajungi in varf. Nu sunt ipocrit si nici nu promit ca nu voi mai scrie astfel de texte. Dar pot sa-mi promit mie ca voi incerca sa scriu niste texte macar putin mai inteligente decat majoritatea.
In istoria radiourilor comerciale de la noi au fost perioade. A fost perioada cand doar artistii anumitor doi-trei impresari erau difuzati. Acum e perioada cand impresarii au fost inlocuiti de doua – trei case de productie si indiferent ce piese scot baietii astia de acolo, trebuie neaparat ultra-difuzata. Haideti sa luam putin exemplu de la radiourile comerciale din tarile unde chiar exista show-bussines si industrie de entertainment. Acolo, indiferent de numele artistului sau casei de discuri pe care o are in spate, daca piesa nu e ok, nu va fi promovata. Punct. Asa a disparut destul timp din peisaj Kelly Rowland, Kelly Clarkson, Bon Jovi sau altii. Pana cand au revenit cu piese intr-adevar bune. Si la noi, inclusiv in „atelierele de creatie” a caselor de productie amintite mai sus, sunt oameni talentati si inspirati care au oferit si vor mai oferi piese de calitate publicului din Romania. Cum, pentru a multumi toti artistii care le treg pragul, au si piese de umplutura.
Dragi directori de programe: mai sortati si voi piesele. Nu luati de bun tot ce vine de la cei care sunt pe val acum. Azi e o voce care e nemultumita de ceea ce promovati. Maine va fi a doua si tot asa, si in curand nu o sa va mai asculte nimeni. Exista foarte multi artisti care canta bine, care au piese bune. E adevarat ca momentan nu sunt foarte comerciale pentru ca inca nu le-ati promovat in exces astfel incat sa le intre in cap la toti. Haideti faceti un experiment: luati o melodie care sa nu fie cantata de cineva ultra-mediatizat, care sa nu fie produsa de cine e la moda acum, si promovati-o asa cum promovati toate celelalte piese pe care la aveti in playlist (vreo 10-15 la numar daca le-am numarat eu bine, pe care le difuzati non-stop) si s-ar putea sa aveti o surpriza placuta…
ABOUT MUSIC, ABOUT SPORT, ABOUT LIFE 