Copilul drăguț din industrie / The nice kid of the industry…

Dragii mei,

interviul de azi e unul foarte emoționant pentru mine. Azi stau de vorbă cu una dintre cele mai importante și respectate persoane din show-biz-ul românesc. A activat în toate zonele din industria muzicală: jurnalist, producător, impresar. E singura persoană din România care a absolvit cursurile de Master in Music Business la Berklee College of Music. O profesionistă desăvârșită, de unde și cererea ei ca acest interviu să fie bilingv: în limba română și în limba engleză. E o somitate în domeniu și un nume extrem de greu, o persoană cu care nu mă voi folosi de sintagma mea preferată “let’s talk music” ci am să o rog: “teach me about music”.

Doamnelor și domnilor, cu plăcere deosebită haideți să vorbim cu Anca Lupeș.

My friends,

today’s interview is very emotional for me. Today I am speaking with one of the most important and respected figures in Romanian show business. She performed in all areas of the music industry: as a journalist, a producer, manager. She is the only person in Romania to have a MBA in Music Business from Berklee College of Music.She is a true professional this is why she requested that this interview should be both in romanian and english. She is an expert in the music field and a very “heavy” name, a person with whom I won’t use my favorite saying “let’s talk music”, instead I will ask her: “teach me about music”.

Ladies and gentlemen, with great pleasure, let’s have a chat with Anca Lupeș.

903631_10200411616386326_1718885336_o

Bună Anca. Mulțumesc pentru amabilitate. Am să încep prin a te ruga să îmi vorbești despre cum crezi tu că a evoluat muzica româneasca din 1990 până azi? Ce e bine și ce e rău?
Bună Vlad, mă bucur să te cunosc. Răspunzând primei tale întrebări îți dau o veste bună. Muzica româneasca a evoluat!  Faptul că după 1990 granițele s-au deschis și mai apoi apariția internetului au ajutat muzica româneasca să se alinieze la stilurile și soundurile moderne. Faptul că și artiștii români au acces la tehnologii de înregistrare de ultima oră este iar un lucru bun. Că nu toți reușesc să scoată ce e mai bun din toate astea, e o altă discuție…
Hello Anca. Thank you for your availability. I’m starting by asking you to share with me your opinion about the way romanian music evolved since 1990? What turned out right and what didn’t?
Hi Vlad, nice to meet you. To answer your first question – there’s good news! Romanian music HAS evolved!  The fact that after 1990 borders went open and that later there was Internet has helped Romanian music to get in line with modern sounds and trends. The fact that Romanian artists have access to latest recording technologies is another good thing. But the fact that not all are making the best out of it is another story…

Eu am în ultima vreme o problemă cu piesele pe care radiourile comerciale de la noi le difuzează. Părerea mea e că din punct de vedere al textelor și mesajului suntem mai jos ca niciodată. Care crezi totuși că sunt cauzele și de ce radiourile difuzează piese de o calitate muzicală și gramaticală mai mult decât îndoielnica?
Cred că lucrul ăsta există de când lumea, numai că acum pare într-adevăr copleșitor. Există un motiv pentru care un anume gen de muzică a fost denumit “muzică ușoară” pentru că nu toată lumea poate înțelege genuri de muzică mai elaborate. Mă gândesc însă că pe vremea când această denumire a început să fie folosită, compozitorii aveau mai multă grijă pentru compoziția în sine, orchestrație și mai ales text iar artiștii se preocupau mai mult să interpreteze o piesă, să-i dea suflet și emoție. Probabil că una dintre explicații este faptul că înainte de 1990 compozitorii făceau conservatorul sau un liceu de muzică unde treceau prin toate materiile de la teorie muzicală la instrument. Căpătau o educație. Căpătau gust pentru artă, pentru frumos.Tehnologiile moderne au făcut bine – mult mai multă lume se poate exprima muzical astăzi cu ajutorul lor – dar și rău – foarte mulți se exprimă la o calitate foarte slabă. Fiind foarte mulți, au ajuns să creeze o majoritate. Cei care îi promovează li se aseamănă și iată rezultatul.
Lately I have some issues with the songs the commercial radio stations are playing. My opinion is that in what concerns the lyrics and the message of the songs we are at the lowest point ever. What do you think are the causes that lead to this and why do the radio stations keep playing songs with a dubious musical and grammatical quality?
There’s nothing new about that, but now it really seems overwhelming. There is a reason why a certain kind of music got named “pop music” (with “pop” coming form “popular”), because not all the people can understand more complicated music. But I think that at the time when this kind of music came up, composers used to pay more attention to composition, arrangements and text and artists took better care to interpret a song, give it soul and emotion. Probably one of the reasons is that before 1990 (at least in Romania) composers went to a music conservatory or at least a music college and learned everything starting with music theory and at least oneinstrument.They were educated. They developed a taste for art and beauty. Modern technologies have done good – much more people can express themselves through music – but also harm – many of them are doing it in poor taste and quality. Being so many, they created a majority. The people promoting this kind of musicare of the same quality and here we are.

Avem multe proiecte muzicale bune în România dar din păcate prea puțin promovate în atenția publicului larg. Care crezi că e cauza pentru care vocile foarte bune și proiectele originale sunt date la o parte în favoarea unor voci slabe și a unor proiecte muzicale nu doar extrem de slabe ci de multe ori chiar stând sub umbra plagiatului?
Se spune că este loc pentru fiecare pe lume și cred că e valabil și pentru muzică și muzicieni. În România, deocamdată, partea proastă este că restul genurilor muzicale nu au prea mult spațiu de expunere. În orice altă țară civilizată, cu o industrie muzicală sănătoasă, găsești radiouri și reviste specializate pentru fiecare gen muzical în parte: pop, rock, jazz, clasic, hip-hop, country etc. În România există în acest moment un singur radio de rock și un singur radio care combina muzica clasică cu jazz-ul. Reviste de muzică? N-am auzit. În rest doar … “ușoară”. Internetul a dat posibilitatea creării de posturi de radio cu costuri mici și sunt din ce în ce mai nișate, dar sunt încă la început. Să fii artist de nișă (și prin “nișă” deocamdată în România înțelegem orice alt stil în afară de pop-dance) aici este extrem de challenging, dar nu imposibil. Trebuie să fii foarte creativ și să găsești permanent noi modalități de a te pune în atenția publicului tău. Dar funcționează. Fiind în ultima vreme din ce în ce mai interesată de peisajul acesta muzical alternativ, am început să observ artiști, proiecte și genuri care au din ce în ce mai multă expunere și pe care publicul îi primește cu interes și bucurie. Pentru că, la o evaluare superficială poate părea că prostul gust și calitatea îndoielnică ne-au inundat, dar insulițe de calitate și bun gust au apărut și se înmulțesc.
There are lots of great musical projects in Romania but unfortunately too little promoted for the large mass of consumers. Why do you think that great voices and original products lose ground in front of poor voices and musical projects that are not only poor but who also have serious plagiarism problems?
They say everybody has its place in the world and I think this goes also for music and musicians. In Romania, for now, the down side is that the rest of the musical genres do not have too much exposure. In any other civilized country, with a healthy music industry, there are radios and magazines specialized in all genres: pop, rock, jazz, classic, hip-hop, country etc. In Romania there is only onerock radio and one radio that mixes classical music with jazz. Music magazines? Not that I know of. All the rest is… “pop”. Internet has created the possibility of making a radio station without too much of an investment, and many niche radios have emerged, but they are still struggling. To be a niche artist (and “niche” in Romania is everything except for pop-dance) is extremely challenging but not impossible.You have to be very creative and find all the time new ways to put yourself in front of your public.But it works. Lately, being more and more interested in this alternative music landscape, I started noticing artists, projects and music genres that the public likes and gladly welcomes. Maybe, looking from a distance it may seem that poor taste and poor quality have overwhelmed us, but the truth is that quality and excellence cannot be shut down, and they’re rising!

Care e motivul pentru care, cu bună știință, se difuzează din greu piese despre care toată lumea știe că sunt copiate în proporție de minim 90%? Chiar nu interesează pe nimeni că ceea ce difuzează e un furt în toată puterea cuvântului?
Chestia cu copiatul e discutabilă. Nu e doar un clișeu faptul că mai toată muzica s-a scris. Lucrări originale 100% apar din ce în ce mai rar atât în România cât și în străinătate. Se promovează cu bună știință (și aici și afară) pentru că este și o strategie în asta. Am citit o carte scrisă de un compozitor prin anii 50. Arthur Honegger se numește. El scria, în cartea lui din 1950, că publicul își dorește, în majoritate, să audă piese muzicale care îi sunt familiare. Vorbim acum despre un public care nu este avizat, care nu are o cultură muzicală solidă, care nu are o pasiune pentru muzică. Vorbim despre cei pentru care muzica nu este decât un fundal sonor. Pentru aceștia, care sunt majoritari, există posturile de radio comerciale și muzica, hai să-i zicem, cu “influențe”. Pentru aceștia s-au inventat formatele de radio care învârt aceleași 100-200 de piese la nesfârșit.
What is the reason for which, knowing exactly the truth, song about which everyone know they are 90% stolen are played in the radios’ heavy rotation? Does no one care that what they are playing is stealing in all its forms?
The stealing part is disputable. The fact that almost all music has been already written is not just a cliché. 100% original stuff is coming out very seldom now in Romania and abroad. This music is promoted willingly (locally and internationally) because there’s also a strategy here. I’ve read a book written by a classical composer in the 50’s. His name is Arthur Honegger. He wrote, in his book from the 50’s, that most of the audience wants to hear music that sounds familiar. We are talking now about people who don’t have a solid music background or a passion for music. We are talking about people for which music is just a background sound. For these, which form the majority, were designed radio stations that play the same 100-200 songs over and over again, 24/7.

Lăsând pesimismul la o parte, cum vezi viitorul muzicii și industriei muzicale românesti?
Eu sunt o optimistă incurabilă.Motto-ul meu e “mereu există o soluție, totul e să vrei”. În acest moment văd o industrie muzicală care evoluează într-o direcție care mie îmi place, dar ca orice “naștere” (sau “re-naștere”), există dureri. Sunt din ce în ce mai puțini bani pe piață de la diverși “sponsori” care pană acum susțineau industria spectacolelor fără bilet care au permis pană acum promovarea multor talente îndoielnice, pe criterii care nu aveau nimic de a face cu valoarea muzicală sau artistică. Asta ne afectează pe toți, dar artiștii care au într-adevăr ceva de spus au început deja să se pregătească și-și formează de pe acum publicul “plătitor”, mergând în turnee pe bilete în toată țara. Partea bună este că oamenii nu au o problemă să dea bani pe bilete de spectacol. Uitați-vă câte concerte cu artiști internaționali sunt, iar biletele la aceste concerte nu sunt tocmai ieftine. Dar iată – numai anul acesta Andre Rieu face 7 concerte la rând (și 6 sunt sold out!), Robbie Williams va fi probabil sold out și alte atâtea nume care aduc la casele de bilete sute de mii de români în total. Partea mai puțin bună este că banii aceștia – care provin din bugetul total pe care românii își pot permite să-l cheltuiască pe bilete de concert, și care e limitat! – sunt bani de care ar putea profita artiștii români și nu o fac. Pentru că oamenii care au mers la concertele artiștilor internaționali încep să sesizeze diferența de calitate între actul artistic românesc și cel internațional și când spun act artistic nu mă refer neapărat la calitatea interpretativă. In sinea mea sper că toți artiștii români își dau seama de acest lucru și deja se preocupă de remedierea lui (unii o fac chiar acum). E momentul să ne trezim și să facem priză cu realitatea. Dacă vom reuși, nu avem decât de câștigat. În momentul în care box-office-ul artiștilor români va fi real (adică valoarea sa va fi dată de numărul de oameni care vin să cumpere bilet la spectacolele lor) industria muzicală românească va deveni competitivă.
Leaving the dark thoughts behind, how do you see the future of Romanian music and music industry?
I am an optimist. My motto is “there’s always a solution, you just have to be willing”. Right now I see an industry evolving in a direction that I like, but like in any “birth” (or “re-birth”), there is pain. There is less and less money from “sponsors” that up till now were backing the free entrance shows which have allowed promote many questionable talent, based on criteria that had nothing to do with musical or artistic value. On an income level, business wise this is affecting all of us, but in the long run it will do good. The real artists have already started educating their “paying audience”, going on ticket-tours all over the country.
The good part so far is that people have no problem paying concert tickets. Look at how many concerts featuring international artists are there, and ticket prices are not what I would call cheap. But still – soon Andre Rieu will hold his 7 concerts (from which 6 are sold out), Robbie Williams will probably be sold out as well and there are so many other names selling a total of a few hundred thousand tickets every year. The bad part is that all that money – which comes from the total budget Romanians can spend on concerts, and which is limited! – is money that could go to the local artists and is not. Because people seeing all those international artists concerts have started observing the difference between the local act quality and the international act quality (and when I say act quality I do not necessarily refer to the playing). I truly hope that all Romanian artists know that by now and are working to improve their acts (I know some are doing it right now). It’s time to wake up and smell the roses. If we succeed, it will be good.When we will finally have a real box-office for local artists (based on the number of people buying tickets at their concerts) the industry will start being competitive.

Care e cea mai muzicală carte pe care ai citit-o?
Am citit foarte multe cărți de specialitate, parte fiindcă mi-am dorit, parte pentru că mi-au fost solicitate în timpul programului de Master in Music Business pe care l-am urmat la Berklee College of Music. În afară de asta, în ultima vreme mă pasionează biografiile marilor artiști internaționali pentru că sunt atâtea de învățat și din experiențele acestora. Îmi vin acum în minte artiști precum Keith Richards, Robbie Williams, Pink Floyd, U2, Joe Satriani, Ozzy Osbourne, Carlos Santana, Herbie Hancock sau personalități ale industriei muzicale americane – Clive Davis si Ahmet Ertegun. Dar cea mai importantă carte pe care am citit-o, cea care m-a îndreptat către și m-a ajutat foarte mult la începuturile carierei mele a fost “All You Need To Know About The Music Business” a lui Donald Passman. In noiembrie 2015 se va lansa cea de-a noua ediție a acestei adevărate Biblii a music business-ului pe care o recomand cu căldură tuturor.
Which is the most musical book you’ve ever read?
I have read a lot of music business books, partly because I was interested, partly because it was requested by the Music Business Master Certificate program I took at Berklee College of Music. Besides those, lately I became very interested in important international artists biographies, because there is so much to learn from those too. Here are a few examples of artists like Keith Richards, Robbie Williams, Pink Floyd, U2, Joe Satriani, Ozzy Osbourne, Carlos Santana, Herbie Hancock or great personalities of the US music business Clive Davis and Ahmet Ertegun. But themost important book of all, the one who has pointed me to and helped me a lot in the early days of my career, was “All You Need To Know About The Music Business” by Donald Passman. This November the, 9th edition of this Music Industry Bible will be released, and I highly recommend it.

Cum ai descrie cariera ta în industria muzicală folosind doar titluri de cântece?
O să folosesc doar unul: What’s A Nice Kid Like You Doing In A Place Like This? Cu ACEST link:

E descrierea perfecta!
How would you describe your career in the musical industry using only song titles?
I’ll only use one: What’s A Nice Kid Like You Doing In A Place Like This? With THIS link

It’s the perfect description!

Dacă ai fi un stil muzical care ar fi acesta?
Rock progresiv, fără îndoiala.
If you would be a musical style, which style would you be?
Progressive rock, no doubt about it.

De ce crezi că în ultima vreme accentul se pune tot mai mult pe vulgaritate și o imagine de “trailer park white trash”? Chiar ăsta e publicul de azi?Asta vrea el? Că văzând ce succes au o Iggy Azalea sau Miley Cyrus cu imaginea de genul ăsta ce alte concluzii putem trage?
Sexul vinde, a vândut întotdeauna, s-au scris și cărți pe tema asta. Sexualitatea a fost unul dintre cele mai importante argumente de vânzări în industria muzicală a ultimului secol. Mereu s-au căutat artiști care să arate bine, să fie sexy, să atragă și să răscolească (și) hormonii publicului. Expunerea pielii în zilele noastre urmează trendurile sociale, deci nu mi se pare ceva inexplicabil. Trăim într-o epocă în care “zgomotul” informațiilor care ne bombardează în fiecare secundă este atât de puternic, încât trebuie să faci câteodată gesturi extreme pentru a ieși în evidență. Fiecare alege cât de “extreme” :). Țin minte că eram de curând într-un restaurant și pe una dintre plasme mergea un post de muzică, fără sonor. Mi-au căzut ochii pe ea exact când se difuza piesa pe care Shakira și Rihanna au lansat-o împreuna. Mi-a trecut pentru un moment prin minte că ma uit la o reclamă pentru un bordel. Așa că ce să mai spun despre Miley Cyrus sau Iggy Azalea…?
Why do you think that there is an ascending trend of promoting excessive vulgarity and a “trailer park white trash” image? Is this the public of today? Is this what the public really wants? Because seeing the success of Iggy Azalea and Miley Cyrus are experiencing with such an image what conclusion could we draw?
Sex sells, it always did, there are books written about that. Sexuality has been one of the major selling points in the music industry from the last century. There were always promoted artists who looked good, who were sexy and sensual, to attract and stir (also) audience’s hormones. Showing skin now a days is following social trends, so I don’t find it inexplicable. That and the fact that we are living in an erawhere the “noise” of information that is hitting us daily is so strong, that you sometimes have to take “extreme” measures to get noticed. How “extreme” is each one’s choice.I remember being recently in a restaurant and one of the plasma TVs was on some music channel with the sound off. I looked at it right when this video of Shakira and Rihanna was on and for a moment I thought I was looking to a brothel commercial. So what more is to say about Miley Cyrus or Iggy Azalea…?

Care e piesa fără de care nu îți poți imagina o săptămână?
Nu există o astfel de piesă, dar am un obicei de genul ăsta. Când îmi place mult un album, nu-l scot din CD playerul de la mașină luni în sir. E important că stă în CD playerul de la mașină pentru că mașina e unul dintre foarte puținele locuri în care pot asculta muzică cu adevărat, fără să fiu distrasă de alte lucruri. Sunt câteva albume care au “trecut” prin experiența asta: Supernatural/Santana, Best of 1977-1990/Toto, Black Clouds And Silver Linings/Dream Theater, Story of Light/Steve Vai și cel mai recent Stu Hamm/Just Outside Of Normal (are doar o lună și ceva, dar e pe drumul cel bun). Înainte de astea și înainte de a avea mașina proprie, albumul pe care l-am ascultat cel mai mult a fost Hotel California/Eagles.

Which is the song you won’t let a week go by without listening to it?
There is no such song, but I have a similar habit. When I like an album a lot, it doesn’t come out of my car CD player for months in a row. It’s important that it stays in my car CD player because my car is one of the very few places where I can really focus on listening music, without any distractions. There are a few albums that have been “there”: Supernatural/Santana, Best of 1977-1990/Toto, Black Clouds And Silver Linings/Dream Theater, Story of Light/Steve Vai and currently Stu Hamm/Just Outside Of Normal (is there for a little more than one month, but it’s that kind of album). Before those and before owning a car, my most listened to album was Hotel California/Eagles.

Există onoare printre artiști? Sau e totul despre bani?
“Onoare” e un cuvânt mare. Acum, după ce am cunoscut artiști din toate categoriile, de la maneliști la multi-premiați cu Grammy, pot să spun un lucru – să ai caracter este unul dintre punctele forte în crearea unei cariere de succes. Sau, cum spun eu mereu: “Talentul fără inteligență e egal cu zero”. Iar prin inteligență înțeleg modul în care o persoană știe să se comporte și să-și urmărească țelurile. Dacă ai ocazia, întreabă orice profesionist din industria muzicală de oriunde de pe glob vrei ce artist preferă: unul care pute de talent dar e greu de controlat, sau unul cu un talent moderat, dar cu care poate face echipă? Cred că intuiești răspunsul. Precizare importantă: prin “greu de controlat” nu se înțelege “greu de păcalit” ci o persoană care acționează haotic punând pe toată lumea în dificultate.
Un artist inteligent va ști să-și creeze și să-și întrețină relațiile, va da respect pentru a-l primi la rândul său, va ști să ia deciziile corecte în ce privește cariera proprie, va ști să facă compromisuri fără să se compromită. Și da, industria muzicală este despre bani. Dar și despre artă. Cine știe să păstreze echilibrul perfect între cele două, va atinge succesul și, cel mai important, îl va păstra.

Is there honor among artists? Or is it all about the money?
“Honor” is a big word. Now, after I have met artists from all categories, from party musicians to multi Grammy awarded ones, I can say one thing – being a person with a backbone is an important strength in building a successful musical career. Or, as I always say: “Talent with no intelligence is nothing”. And by “intelligence” I mean the way a person behaves while going after their goals. If you will have the opportunity, ask a music industry professional from any part of the world which artist they prefer: a very talented but hard to control one, or a moderately talented one but who is willing to team up and work hard? I think you know the answer. Important: by “hard to control” I don’t mean “hard to fool” but somebody who acts erratically giving everybody a hard time.
An intelligent artist will know how to create and maintain relationships, will give respect in order to receive it back, will be able to take the right decisions about their career, will know how to make compromise without compromising itself. And yes, music industry is about money. But about art too. He who will know how to keep the perfect balance between the two, will attain success and, more important, will know how to hold on to it.

Ce sfaturi ai pentru cineva care acum face primii pași în muzică?
Așa cum am spus mai devreme, trăim într-o epocă în care zgomotul informațiilor care ne lovesc zilnic este atât de mare, încât foarte puține lucruri reușesc să se desprindă și să ne atragă cu adevărat atenția.
În muzică, internetul și toate tehnologiile de înregistrare și redare au făcut foarte ușor pentru oricine să compună, înregistreze și să difuzeze muzica, către un public mai restrâns sau mai larg. Însă faptul că atât de multă muzică apare în fiecare zi peste tot, face foarte dificilă remarcarea unei piese sau a alteia. Practic, pentru un artist începător, lansarea unei piese este similară cu aruncarea unei picături de ulei într-un ocean. Dacă o lași doar să plutească acolo, n-o va vedea nimeni.
De aceea, cred că unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poate face un artist în zilele noastre, este să învețe, să se informeze pentru a găsi noi modalități de a ieși în evidență și a se face cunoscut. Este o diferență între a învăța singur să cânți la un instrument, sau cu ajutorul unui profesor. Diferența nu este în cât de priceput vei fi la final, ci în cât de repede vei ajunge acolo. Sigur că e minunat să ai succes și la 60 de ani, dar cum ar fi dacă ai putea să îl ai la 20? Învățătura eficientizează, îți salvează timp, iar timpul este bunul cel mai de preț pe care îl avem.
“Învățați, învățați, învățați!” ar fi sfatul meu către tinerii aspiranți la succes în industria muzicală. Știu că Lenin a spus prima dată asta, dar e un sfat bun 🙂 Coincidența face ca eu să lansez un nou curs de music business la jumătatea lunii iunie, destinat celor care vor să învețe despre industrie, secretele ei cele mai importante și trenduri actuale în marketing și promovare. Așa că îi invit pe doritori să stea aproape de site-ul www.starmanagement.ro și de pagina mea de Facebook https://www.facebook.com/anca.lupes pentru mai multe detalii care vor apărea în curând.

Which are your advices for someone who makes the first steps in music?
As I said earlier, we live in an era where the noise of information bombarding us every day is so loud, that very few things succeed to stand out.
In music, internet and all modern recording technologies have done it very easy for anyone to write, record and release music to a wider or narrower audience. But the fact that so much music is coming out every day makes it difficult for it to stand out. A new artist releasing a new song is like dropping a drop of oil in the ocean. If you just let it float there, nobody will notice it.
That’s why I think that one of the most important things a new coming artist can do these days is to learn, to be informed in order to find the most efficient ways to stand out and make themselves noticed. There is a difference between learning by yourself to play an instrument, or doing it with a teacher. The difference is not in the skills you get, but in how soon do you get those skills. I am sure it’s wonderful to find success even when you are 60, but how about doing it in your 20’s?Learning makes you efficient, it saves you time, and time is our most worthy possession.
“Learn, learn, learn!” would be my advice to all young aspirants for success in the music industry. I know that Lenin said that first, but still. 🙂 The happy coincidence is that I am going to start teaching a new course in music business mid-June. The course is aimed to everybody who wants to know the most important secrets of themusic industry and all the important and actual trends in music marketing and promotion. Therefore I invite all interested people to watch closely our website www.starmanagement.ro and my facebook page https://www.facebook.com/anca.lupes for upcoming details.

Anca îți mulțumesc încă o dată pentru amabilitatea cu care ai răspuns la întrebări.
Eu mulțumesc!
Anca, I thank you once again for the kindness and availability to answer my questions.
Thank you!

Advertisements

1 Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s