Muzica metroului Bucureștean

Salut,

Nu știu alții cum sunt, dar eu când merg cu metroul bucureștean parcă văd toate motivele pentru care țara asta pare că o să fie mereu în contratimp cu bunul simț și civilizația. Știu că aici pe blog mi-am propus să scriu doar despre muzică dar ăsta de azi e un subiect pe care de multă vreme tot vreau să-l abordez. Dar ca să nu ziceți că nu am nimic despre muzică in postul acesta, am să vorbesc și despre sunetele de la metrou. Sunteți gata? Haideți atunci să facem o călătorie cu metroul din București și să ne ”bucurăm” de muzica și oamenii de la metrou…

Primul lucru care te frapează la muzica metroului sunt ritmurile atât de diferite. Atunci când cobori scările să te apropii de turnicheți, pe lângă ritmul de slow al pașilor tăi, poți sa fi sigur că o să mai auzi lângă tine, într-o grabă și manieră ultra-găbită, niște pași care merg în ritm de house, techno sau electro. Și aceeași pași primesc și o față și o mișcare de dans atunci când ești în fața turnichetului și te pregătești să îți validezi călătoria. Cum așa o să mă întrebați? Simplu, e o mișcare de dans șerpuitoare, care în alte culturi se numește ”mișcarea băgatului în față cu mega nesimțire” dar la noi, în folclorul de capitală se numește ”mișcarea de eu sunt șmecher, tu ești fraier și de aia mă bag în fața ta”. Deși un dans solo, individual, uneori, în funcție de temperamentul participanților, poate să devină un dans în doi, de regulă o ”bătută zdravănă”.

La urcarea în trenul de metrou, bucureștenii îți arată cum trebuie să-ți faci pregătirea pentru intrarea la orice eveniment muzical de anvergură. Astfel, antrenamentul constă în (și vă rog să fiți atenți ca să prindeți din prima) formarea unei grămezi neordonate la ușa de acces în tren. Apoi, pe ritm de călușar puțin pe lângă beat, dar din ce în ce mai rapid, grămada prinde viață ca publicul la un concert Metallica. Principiul e acela ca la pogo/moșală și anume primul care ajunge în vagon călcând pe picioare, sandale, pantofi, călători și găsește un loc în care să-și odihnească fizicul de urs carpatin e declarat câștigător. Ultimul intrat în vagonul aglomerat ca la Miss Piranda la Sala Palatului este câștigătorul unei bucăți de haină prinsă între uși și a privirilor superioare ale celor care au apucat să intre înaintea lui.

V-am captat atenția câtusi de puțin? Continuăm atunci. Acum e momentul în care începe dansul seniorilor. Toți cei în vârstă care nu au prins loc jos și care nu beneficiază de clemența vreunui tânăr care să-i cedeze locul, încep un dans al căutării. E ca dansul împrerechierii la mamuți și se desfășoară astfel: seniorul care dorește un scaun liber pe care să-și petreacă stațiile rămase până la destinație, bântuie prin trenul de metrou super aglomerat în căutarea utopică a unui loc liber. În proporție de 99% această căutare a fericirii se termină în frustrare și mormăielile oamenilor nemulțumiți că cineva se inghesuie și mai tare într-un loc unde nu mai poate să intre nici aerul, darămite un pensionar hotărât să găsească doar el știe ce…

metrou (1)

Referitor la staul jos in metrou, după lungi studii și observații a călătorului bucureștean am ajuns la o conluzie: bărbații români sunte cei mai obosiți bărbați dimineața. Altfel nu-mi explic de ce marea lor majoritate stau jos în timp ce numeroase doamne și domnișoare sau oameni în vârstă stau în picioare. Acum primul meu gând e că soțiile sau prietenele lor trebuie să fie niște femei fericite dacă băieții lor sunt așa obosiți dimineața. Dar judecând după fețele acre ale multor doamne, cred că bărbații români sunt obosiți de la faptul că noaptea ascultă muzică fină, citesc Kant și consumă un pahar de cognac extravagant. Sau poate, nu sunt obosiți și sunt doar niște mitocani nenorociți. Sau cum ar spune altcineva: niște adevărați bărbați cocalari.

metrou-buc-4-site-caf

Am să închei postul acesta cu convingerea că mara majoritate a românilor care merg cu metroul au un part time job ca game testeri. Altfel nu îmi explic de ce toată lumea joacă ceva. Mai ales că sunt niște jocuri care solicită inteligența subiectului la maxim.

Cu speranța că în viitorul apropiat călătoria cu metroul bucureștean, la ora de vârf o să se transforme măcar puțin cu câteva dovezi de bun simț, vă promit că am să revin și am să scriu și ce muzică ascultă în căști (sau nu) date la maxim, românii în metrou.
Vlad.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s