MUSICAL BREAKING NEWS CU SANDA NICOLA

Salut dragilor,

Din nou sunt un om norocos și prin intermediul meu și voi. Am ocazia azi să mi se răspundă la întrebări de către o doamnă elegantă, plină de stil, mereu cu zâmbetul pe buze, mereu cu o vorbă bună la ea. De fiecare dată când o văd pe micul ecran mă duce inevitabil cu gândul către adolescență datorită zâmbetului discret și misterios, a mimicii pline de expresivitate și a felului de a vorbi și a transmite emoție. O vedeți de luni până vineri între orele 14 și 16 la Digi 24 prezentând emisiunea România 24. Așa că vă dați seama că sunt mai mult decât încântat să vorbesc despre muzică în compania unei ardelence de-a mele și-i spun ”let’s talk music” Sanda Nicola.

Servus Sanda și mulțumesc pentru amabilitatea de a răspunde întrebărilor mele. Intrăm direct în problemă și te întreb ce muzică se asculta la Deva când erai adolescentă? Care erau hiturile locului?
Adolescența mi-a fost marcată în cel mai bun mod cu putință de niște chefuri de apartament strașnice la care se asculta cu precădere U2, Queen, Metallica, The Doors, Pink Floyd. 🙂 Până pe la 14 ani am fost puternic influențată de sor`mea și gașca ei. Erau mai mari cu 6-7 ani decât mine și mă „tolerau” în anturajul lor. După ce ei au plecat la facultate iar eu am intrat la liceu, am început să mă dezvolt de capul meu, în direcția rock-ului alternativ, grunge, indie rock. Vorbesc despre mijlocul anilor `90 când erau pe val Nirvana, Pearl Jam, Alice in Chains, Soundgarden. Dintre trupele românești eram înnebunită după Timpuri Noi.

Ești axată mult pe politică și dă-mi voie să te felicit pentru modul cum ai acoperit subiectul proaspetelor alegeri din Marea Britanie. Dar nu vorbim de politică, vorbim de muzică și te întreb: ce stil muzical crezi că i s-ar potrivi mediului politic românesc și ce stil muzical crezi că i s-ar potrivi mediului politic britanic?
Mulțumesc mult pentru aprecieri, mă bucur când ajunge la public pasiunea mea pentru anumite subiecte. Alegerile din Marea Britanie au fost acoperite cu bucurie și cu multă pasiune. Referitor la „soundtrack-ul” care s-ar potrivi mediului politic de la noi…. maneaua e la putere, fără niciun fel de îndoială. În zilele mai bune, când societatea civilă reacționează, iar românii sunt determinați să-și pună aleșii la punct, atunci poate ieși un refren de hip-hop destul de inspirat. Dar, din păcate, de cele mai multe ori sunt acorduri de manele. Pentru politica „de pe Tamisa” aș alege ceva de la The Beatles.

Cât de mult din timpul tău este acompaniat de muzici? Și acum întrebarea aceea veșnică: care e stilul muzical preferat? Care sunt artiștii tăi preferați?
Practic, doar când sunt în direct la televizor nu ascult muzică. Până acum câțiva ani eram deosebit de pretențioasă, chiar snoabă aș putea spune, și ascultam numai rock – clasic, hard, alternativ, ceva reggae și jazz cu oarece influențe. Mult timp am fost nostalgică după muzica adolescenței mele… cum spuneam, Nirvana, Metallica, U2, Queen și persiflam tot ce suna mai soft de atât. În 2013 însă, am fost plecată o jumătate de an în delegații săptămânale în campania Digi24 „Raport de țară”. Și călătoream adesea cu colegi mult mai tineri, altă generație, alte gusturi muzicale. N-am reușit să pun stăpânire pe CD-ul din mașina de filmare, așa că am ascultat ce le plăcea colegilor cu vârste cuprinse intre 20 și 25 de ani. 🙂 Rezultatul? Știu în proporție de 90% versuri la melodii precum „Sus pe toc”, „Frunzele și iarba”, „Îți arăt că pot”, „Cai verzi pe pereți” etc. Ne-am distrat de minune și am ajuns la concluzia că nu ajuta absolut la nimic să mă izolez în preferințele mele de acum 20 de ani.

Cânți la vreun instrument muzical? Hai să facem un exercițiu de imaginație, un joc dacă vrei: alege patru colegi de la Digi24 și împreună cu tine hai să vă transformați intr-o trupă muzicală. Spune-mi acum cine sunt colegii, la ce instrumente cântă fiecare inclusiv tu, ce stil ați aborda și mai ales, te încumeți și la un nume pentru trupa asta?
Am încercat să cânt la chitară, am mers la vreo doua ore, dar am constatat atunci că am o inabilitate de-a întrebuința degetele în activități prea migăloase. Asta a fost pe la zece ani, s-a reflectat mai târziu în tot felul de activități. De exemplu, mai repede zugrăvesc un apartament decât să cos niște nasturi. Dar am fost solistă în copilărie într-un grup cu care ne prezentam la celebrul concurs „Cântarea României”. Așadar, există doar două opțiuni pentru mine, ori solistă, ori backing vocal. Aș face o trupă de „cool ladies” cu Roxana Lăzărescu la chitară, Adriana Muraru chitară bass, iar pe Ana Cristina Călin o văd lovind tobele cu furie. Eu sunt voce și mă joc cu o tamburină. Cântăm rock alternativ, desigur, ceva înrudit cu punk… cam ce cântă The Dresden Dolls. 😉

Eu recunosc că am câteva ”teme” preferate. Unii mă numesc cârcotaș că tot insist pe ele dar trebuie să te întreb. În calitatea ta de fan, de om care ascultă muzică, de consumator de muzică: ce părere ai despre faptul că în ultima vreme mesajul și versurile pieselor difuzate la radiourile comerciale au atins un minim istoric? Parcă niciodată nu am auzit niște versuri mai lipsite de mesaj și mai pline de greșeli gramaticale vândute pe post de licențe poetice. Chiar ăsta e nivelul ascultătorului român de radio? Chiar nu mai contează mesajul?
M-am gândit foarte bine…nu-s de acord cu tine aici. Cred că în România există câțiva artiști care fac o treabă foarte bună în comunicarea cu publicul tânăr și foarte tânăr. Smiley, Moga, Randi, Guess Who și mai sunt și alții, sunt în top, se aud mereu la radio și chiar transmit mesaje de care cred că ai nevoie la 15, 20, 25 de ani. Eu mă bucur că cineva le zice tinerilor de astăzi pe șleau treburi de genul: „Viața nu-i deloc complicată/ Noi o complicăm în această fugă disperată/ După lovele, după putere, după tot ce ne creează o falsă plăcere.” sau „Cum ar fi să te trezești cu zâmbetul pe buze?/ Să poți fi tu fără ca nimeni să te-acuze?/ Hai spune-mi tu cum ar fi…/ Să sari când vrei peste o zi de muncă?/ Să ai puțin însă puținul să-ți ajungă?”. 🙂 Mai zic? Uite niște versuri care ma mobilizează de fiecare dată când le aud: „Și par atât de sigur, dar nu știu încotro duc/ Instinctul meu e cel mai ieftin truc/ Trec drept prin viață și sunt mândru de trecut,/ Și dacă e să pierd tot o iau de la capăt, lupt..”
Cred ca nu trebuie să supra generalizăm, cred ca ar fi bine să renunțăm să facem comparații cu muzica anilor `70, `80, `90 și, mai ales, să acceptăm că ăștia care am trecut de 30 de ani nu prea mai facem parte din publicul țintă al caselor de discuri, așadar muzica promovată azi nu ni se adresează noua în mod deosebit.

Pe aceeași linie, tot în ultima vreme îmi pare că vulgaritatea muzicală și vizuală (prin videoclipuri) este din ce în ce mai prețuită și pusă la rang de artă în timp ce un artist elegant și fără prea multă piele la vedere e considerat neatrăgător pentru publicul românesc. De unde acest apetit pentru vulg și pentru desuet la consumatorii de muzică de la noi? Chiar asta își doresc ei sau este ceva ce li se impune și accepta? Dar ce-i face să accepte toate aceste pseudo-opere muzicale?
Nu știu, așa cum nu știu nici de ce se uită atâta amar de lume la înmormântări cu bocitoare în direct.

Să trecem la lucruri mai plăcute acum . Care e cartea cu cea mai mare muzicalitate dintre cele pe care le-ai citit? De ce?
Nu m-am gândit la asta niciodată. Sunt tentată să spun „Împreună” de Ana Gavalda. Are și conflict, are și emoție, și romantism (deși bine camuflat până în ultima parte), deci poate fi ilustrat destul de bine cu o baladă rock.

Ultimul concert la care ai fost?
Pfuuuuu, a fost demult….am fost la un moment dat la Budapesta să o văd pe diva mexicană Lila Downs, apoi am mers la Aerosmith în București, sau invers…nu mai știu. Am mari restanțe la acest capitol, serviciul e de vină. Cel mai frustrant e să dai legătura din studio pe un stadion de unde transmite un reporter de la concertul unei trupe pe care o iubești. Atunci prezint cu zâmbet pe buze, dar cu multă ciudă în suflet. 🙂

Descrie-te folosind doar titluri de cântece te rog.
Soldier of fortune
Woman in love
Living on the edge
Rock you like a hurricane

Cum ar fi lumea asta fără muzică?
Tristă rău

Dacă ai alege un imn, o melodie pentru Digi24, care ar fii?
„A kind of magic” de la Queen

Sanda îți mulțumesc mult de tot pentru amabilitate și promit să fiu același fan fidel în continuare. Te tzook ardelenește și îți urez tot binele din lume.