DA, MAMA! ÎMI PLACE DELIA

Da mamă, îmi place DELIA. Îmi plăcea încă dinainte de ultima piesă. Îmi plăcea încă de când era la N&D. Îmi plăcea și atunci când căuta ”Parfum de fericire”. Și trecând peste timp, am adorat-o când a scos ”Aripi de vânt”, cea mai bună piesă a anului trecut în România. Da mamă, îmi place Delia pentru că are vocea și talentul să cânte orice își propune.

Da, mamă, îmi place de mor și ultima piesă a ei. Îmi place că a provocat un val de discuții cum nu am mai întâlnit în muzica românească de multă, multă vreme. Îmi place mesajul, dincolo de interpretarea mot-a-mot a refrenului cu referințe bahice. Îmi place că Delia cântă în sfârșit ce simte. Îmi place că în sfârșit am trecut la alt nivel muzical în România. Îmi place că am trecut de textele alea fade și agramate, că am trecut de textele și vrăjelile alea ”politically correct” și că am început să spunem lucrurilor pe nume.

Nu mamă, nu sunt de acord cu cei care spun că piesa Delia instigă la alcoolism. Nu mamă nu m-am făcut mangă niciodată de dorul nimănui sau din dragoste și nu pentru că nu mi-ar fi fost dor ci pentru că nu mi-a venit. Și n-o să ma fac mangă nici acum că îmi spune Delia. Cum nu m-am apucat de băut sau de droguri nici când ascultam Mafia sau Paraziții. Fiecare înțelege din muzică ceea ce vrea. Dar dacă Mafia vorbea de spargeri și crime aia nu înseamnă ca mâine merg și sparg vreo bancă. La fel, nu mă duc acum să mă îmbăt doar pentru că Delia are o piesă pe tema asta.

Da mamă, cred că piesa asta a Deliei le dă prilejul tuturor celor cărora nu le convine nimic să mai elimine un miros. Și cred că am înțeles, toți ăștia de le pute orice ar trebui să-și facă un control pentru că am impresia că defapt pute de la ei. Sunt atât de putrezi încât nu le mai place nimic și nimeni. Nu-i invidiez pentru că nu am ce. Au mai găsit că vezi Doamne refrenul ar fi plagiat. Nu e adevărat. E plagiată piesa dinainte a Deliei, cea cu desenele pe asfalt. Dar nu asta. Asta e chiar o piesă foarte bună.