Salut,
se putea să nu scriu și eu despre ce am trăit și simțit aseară la concertul lui ROBBIE WILLIAMS de la București? Nu se putea, așa că hai să-i dăm drumul.
Am ajuns pe acolo pe la ora 17 (că fiind pățit cu experiențele anterioare de la concerte așa mari când am zis să sar puțin peste warm-up act-uri și m-am bulucit pe la porți) am zis că de data asta să scap de prima tură de îmbrânceli. Plus că am vrut să văd și artiștii din deschidere. Totul a decurs rapid: cinci minute intrarea cu tot cu percheziție, cinci minute luat cardul de BT și 15 minute luat 2 beri. E drept că încă nu era buluceala de mai târziu.
Am avut bilete la Normal Circle, eu cu Anca am nimerit lângă niște oameni faini de la Cluj (cu care ne-am promis să ne vedem și la Untold peste doua săptămâni) și ne-am pus pe poziție într-o oarecare libertate de mișcare în jur (care într-o oră nu a mai existat și pentru că românii se împing tot mai în față și tot mai în față chiar dacă văd că nu au unde să mai meargă și apoi se opresc fix în fața ta, deși asta înseamnă să se strângă toată lumea mai ceva ca în metrou dimineața la Unirii…dar nu-i așa? am mai avansat un pas jumate și când îi spui frumos că poate totuși nu s-a oprit tocmai inspirat în locul ăla să te privească ca pe ultimul neanderthal…whatever).
Și a început Delia. Sincer eu mă așteptam mai mult de la ea dat fiind evenimentul în deschiderea căruia presta. Ea și bandul ei mi s-au părut rătăciți și stingheri pe scena aceea, părând un fel de rudă săracă primită la ziua vărului înstărit de la oraș. Delia e meseriașă, cântă excelent dar mi s-a părut total din alt film. Nu vreau să comentez neștiind detaliile, de ce s-a întrerupt sunetul în timp ce cânta, din vina cui, de ce la ea suna tot set-up-ul (intrumente plus voce) ca la zilele berii, ce sunetist o fi fost la butoane și de ce nu a apăsat pe aceleași butoane ca ăla care s-a ocupat cu asta când a prestat Lemar (ca să nu merg până la Robbie). Dar tot o să îmi placă și pe mai departe.
A urmat LEMAR pe care recunosc că nu îl știam dar mi-a plăcut foarte mult și cu siguranță am să-i caut albumele. Un soul, funk și r&b foarte faine. O voce faină, niște instrumentiști buni și un sunet excelent.
Și a urmat Robbie. Azi am revăzut concertul așa cum s-a văzut la TV și aceeași senzație de mega-show am avut-o și la rece. A fost exact așa cum mă așteptam și încă ceva. Am uitat de îngrămădeală, am uitat de sete, de picioare, de tot și am savurat un super concert. Robbie a fost EXCEPȚIONAL, bandul a fost magnific, s-a auzit foarte bine și am simțit ce înseamnă un show adevărat al unui artist adevărat.
Am savurat fiecare piesă, am cântat fiecare vers, fiecare notă așa cum mi-am dorit și am visat. M-am bucurat pentru fiecare moment și mi-am ținut soția în brațe pe ”Angels” și ”Love Supreme”, am sărit și am dansat împreună cu cei din jur (uneori vrând-nevrând) și am lăcrimat la „Bohemian Rhapsody” și ”My Way”. M-a înduioșat prezența tatălui lui Robbie pe scenă. Mi-a plăcut viața, verva și vocea celor din backing. M-au rupt în două instrumentiștii conduși magistral de Guy Chambers. Totul a fost la superlativ.
La superlativ a fost și publicul. Și cei ca mine care am mers pentru că suntem fani și cei ca grupul de la Cluj care datorită Electric Castel au deja o minimă cultură a concertelor de anvergură și au venit să se bucure de un show reușit. Chiar și cei care au ratat tot concertul pentru că au stat la coadă pentru lichide. La superlativ au fost și cei care au venit doar pentru că a fost cool să spui că ai fost la concert. Toți am fost faini, de pe scenă până la peluză indiferent de cât am dat pe bilete și unde am stat.
Pe scurt și în concluzie, mie mi-a plăcut enorm și aș mai face setea fără probleme la încă un concert de așa nivel.
P.S. Poate totuși nu ar strica pe viitor ca organizatorii unor astfel de evenimente să se gândească mult mai mult și la cei care le bagă banii în buzunar și să ofere mai mult decât aseară.
ABOUT MUSIC, ABOUT SPORT, ABOUT LIFE 