Salutare,
pe invitata mea de azi nu o știți…ÎNCĂ. E o artistă tânără dar cu o uriașă experiență acumulată pe băncile prestigioasei Berklee College of Music. Tocmai și-a lansat primul single iar de mâine puteți să ascultați și achiziționați și EP-ul ei de debut. Interviul s-a desfășurat în două părți, prima în vară iar a doua după apariția single-ului de debut al invitatei mele de azi. Eu cred foarte mult în ea și chiar cred că e viitoarea stea a muzicii internaționale.
Vă invit așadar să o descoperiți și să o îndrăgiți pe simpatica și talentata:ELLINE
Așadar, cine ești tu Elline?
Sunt o artistă independentă din Los Angeles care își lasă propria muncă să vorbească de la sine. Profesionistă și pasionată de muzică, vreau prin munca mea să depășesc limitele, iar scopul meu este să inspir și să aduc ceva semnificativ tuturor celor din jur.
Ai absolvit prestigioasa Berklee College of Music. Ai fost așadar ”expusa” infulențelor benefice din show-biz-ul american. Ce ai învățat în anii ăștia de studiu?
Ca în orice facultate, ceea ce înveți trebuie dublat cu efort, curaj și pasiune pentru a fi sigur că rezultatele așteptate vor veni. Am absolvit anul trecut Berklee College of Music, magna cum laude, cu dublă licență : Music Business și Performance, fiind singura româncă până astăzi care a reușit acest lucru.
În cei 4 ani de studiu, m-am perfecționat alături de cei mai talentați muzicieni din întreaga lume, am fost înconjurată de multă muzică diversă, și cel mai important am învățat să îmi dezvolt propriul sunet, propriul mesaj. Am învățat să mă implic total în proiectele mele. Lucrând cu profesioniști din domeniul muzical (nominalizați și câștigători de Grammy-uri sau cu o experiență vastă în muzică și în business, am dobândit etica necesară în muncă, am devenit un muzician mai versatil și mi-am găsit identitatea printre multitudinea de talente din lumea muzicală.
Cursurile de business și management mi-au oferit o perspectivă unică și realistă a industriei muzicale din America și nu numai, m-au pregătit să fiu și un business manager în cariera mea.
Cât de mult contează educația muzicală pentru un artist?
Cred ca educația muzicală pentru un artist este importantă. Dacă nu poate fi dobândită instituțional, atunci cel putin prin forte proprii trebuie să îți găsești acea sursă de instruire și inspirație. Pentru mine dorința de a învăța cât mai mult și mai aprofundat despre rădăcinile muzicii R&B (Gospel, Blues, Jazz și Soul), m-a motivat să studiez la Berklee. Și totodată nu putea exista un loc și un mediu mai propice în care să pot cânta într-un cor gospel timp de 3 ani, să particip la slujbe chiar în inima bisericii baptiste, și să performez printre cei mai buni. Datorită acestei educații dobândite cânt și compun astăzi cu încredere în acest stil muzical.
Care sunt artiștii tăi preferați, influențele tale?
Sunt o mulțime de artiști care mă influențează într-adevăr , fiecare în modul lui diferit. Lorde, Sia, Ellie Goulding, Lana Del Rey, și Kimbra pentru felul în care scriu versuri; The Weeknd, Disclosure, James Blake, Mayer Hawthorne, London Grammar, Kimbra, Beyonce, Sade pentru compoziția și producția melodiilor; Taylor Swift pentru interacțiunea impecabilă cu fanii ei; iar Beyonce încă o dată pentru etica ei și munca desăvârșită.
Vorbește-mi puțin de muzica ta. Ce stil abordezi? Cine îți compune piesele?
Deși nu îmi plac etichetele am să spun că muzica mea este un alternative/ future R&B – un sunet pop și electronic dar cu influențe în R&B și Soul. Mie îmi place să lucrez cu oameni care sunt foarte entuziasmați de aceeași viziune și sunet ca al meu. Așadar am decis să lucrez cu 3 producători foarte creativi și talentați din Statele Unite (Felipe Mejia, Sur, și Mateo Lewis), care de altfel îmi sunt și foarte buni prieteni. Toate piesele poartă însă amprenta mea, toate liniile melodice și textele fiind scrise de mine sau în colaborare cu mine.
Îți pregătești lansarea unui EP. Ce mesaj vrei să transmiți și care e segmentul de public căruia i te adresezi?
Da pregătesc un EP care se va numi “Stained Glass” și va apare pe 7 Octombrie. Dacă ar fi să spun cărui segment mai exact este adresat, albumul meu oricum va fi etichetat instantaneu așa că prefer să spun că este adresat întregii lumi care se regăsește de fapt în mesajele și muzica mea.
EP-ul va conține 4 piese scrise în engleză iar conceptul este foarte potrivit vârstei mele, deoarece la 24 de ani revin acele întrebări existențiale care te bântuiau la 12-13 ani gen “cine sunt și care mai exact este scopul meu în viață?”. Mă fascinează cum vitraliile sunt de fapt o metaforă despre cum ni se arată nouă lumea. Toate cele patru melodii oferă o perspectivă unică, de la a înțelege cum te influențează oamenii din jurul tău, la cum te influențează chiar și mass media și în cele din urmă la cum propriile tale decizii îți influențează destinul.
Povestește-mi despre single-ul pe care l-ai scos recent.
Trăim din ce în ce mai mult într-un miraj al luminilor și al oglinzilor. Recent, un blog a surprins foarte bine mesajul piesei, descriind-ul ca fiind ”călătoria unei femei care privește introspectiv aspectele vieții pentru a se regăsi cu adevărat pe ea însăși”. Cântecul a fost inspirat de această presiune permanentă a societății și a mass mediei asupra noastră de a ne comporta, de a gândi, de a ne îmbrăca, de a fi într-un anume fel. Mesajul piesei în general este de a rămâne așa cum ești cu adevărat, de a te accepta și de a te iubi așa cum ești, deși societatea te ademenește neîncetat să intri în jocul ei.
Cu realitatea industriei românești de profil ai reușit să iei contact? Ce părere ai despre artiștii și muzica din România?
Am toată considerația! Îndemnul meu ar fi ca artiștii noștri să încerce să–și depășească zona de confort, să lucreze cu oameni din afară, să se dedice cu încredere mai multor stiluri, să îmbrățișeze mai curajos noile tendințe din muzică, să–și promoveze deschis propria identitate.
În ultima vreme mie mi se pare că în industria muzicală globală se promovează mai mult ca niciodată artiste cu o imagine de ”white trailer park trash”. Din ciclul ăsta mă gândesc la aparițiile unei Iggy Azalea sau Miley Cyrus de exemplu. Chiar și ”cumințica” Taylor Swift apare tot mai ”obraznică” în ultima vreme. În condițiile astea, cât mai contează muzica și vocea? E de ajuns multă piele la vedere și focusul pe vizual pentru ca un artist să aibă succes? Sau e nevoie și de o melodie bună?
Berklee College of Music promovează iar eu am învățat și simțit cu adevărat ce înseamnă multiculturalismul și libertatea în artă. Realizezi de fapt că toate aparițiile și genurile variate de muzică își au rostul lor. Imaginea nu este suficientă, ci dacă și muzica este bună în sensul că este bine gândită, sinceră, transmite și cucerește atunci și artistul va rezista în timp. Un artist trebuie să se regăsească și să își iubească muzica, altfel nu va transmite.
În legătură cu numele menționate mai sus, aparențele pot înșela. Este important de remarcat că succesul lui Taylor Swift nu depinde de ce fel de haine are sau nu are pe ea, ci datorită muzicii compuse de ea, talentului și strategiilor ei puternice de a menține o relație strânsă cu fanii săi. Ea se bucură totuși de o cariera de 10 ani, o carieră ce s-a dezvoltat gradat, odată cu vârsta ei – și este normal să se îmbrace mai matur astăzi la 25 de ani, față de atunci când avea 15 ani. Cât despre a cataloga o femeia drept “cumințică” sau “obraznică”, de ce nu ar putea fi o femeie și una și alta? Taylor Swift a fost mereu stăpână pe imaginea sa și pe mesajul pe care îl transmite. Este un exemplu pentru mine în acest sens.
Iar în ceea ce le privește pe Iggy, Miley, Beyonce, Niki Minaj și încă alte nume în Showbiz, ele nu se adresează unor copii, se adresează femeilor adulte (cele care își descoperă feminitatea și corpul) și de cele mai multe ori prețuiesc acest lucru și incurajează un mesaj despre a te iubi așa cum ești, naturală. Poate greșim noi, ca și în viata de zi cu zi, pentru că privim și discutam ambalajul și nu persoana sau munca. De acest lucru vorbesc și în “Smoke+Mirrors” – despre importanța de a te iubi așa cum ești, și de a-ți menține individualitatea în ciuda modei și ale tendințelor.
Așadar, revin la ideea că muzica este lucrul care va rezista în timp.
Cum te-ai descrie folosind doar titluri de cântece?
Goldmine – Kimbra
Aquarius – Tinashe
În aceste momente e o mare dezbatere despre noua piesă a Deliei ”Da mamă”. Sunt mulți care o acuză că le dă un exemplu negativ celor mai ușor impresionabili dintre fanii ei. Crezi că în State, o piesă de genul ăsta ar fi generat atâtea polemici? E publicul din România prea pudic încă și prea puțin deschis spre astfel de piese? Sau e doar o chestiune de ipocrizie din partea unora care vor să rămânem la piese de-o vară cu mesaj retard și nisip în slip?
Admir curajul de a fi vulnerabil într-o melodie, chiar dacă nu mă regăsesc în mesajul ei, respectiv ideea de a-ți “ îneca amarul în dragoste “ sub o formă sau alta. Sunt mii de piese care vorbesc despre alcool , nu este o noutate , oricum important e să credem că educația vine de la părinți în primul rând și apoi de la o melodie. Eu nu văd polemicile ca un lucru rău, ci mai degrabă ca o necesitate. Este și esența mesajului în artă, în muzică, să militeze, să stârnească pasiuni și polemici.
Eu cred că artiștii trebuie să ofere lumii aceasta provocarea de a gândi și dezbate. Ce deranjează poate în peisajul românesc este chiar această mare nevoie de varietate în muzică – și de aici reiese și indignarea ta că avem numai piese de-o vară cu mesaje fără consistență. E nevoie de varietate. E nevoie de mesaje.
Cu ce artist sau producător român și străin ți-ar face plăcere să lucrezi?
Visul meu este să lucrez cu Disclosure, Kimbra sau Sade. De asemenea aș lucra cu mare drag cu Charlie Puth si Betty Who, amândoi foști colegi de facultate și care sunt extrem de talentați. În America muzica romanească este foarte apreciată, am constatat asta în ultimii cinci ani , eu și prietenii mei suntem la curent cu tot ce este mai nou , așadar mi-ar face plăcere să lucrez cu orice producător român interesat și care mi-ar aprecia genul și muzica. Iată un exemplu, am descoperit de curând piesa “Doamna Diriginta” , o piesă super a lui Maga & Tudoran, chiar mi-ar face plăcere să colaborăm.
Ce e mai important? Textul sau melodia?
Textul este foarte important pentru mine. Eu pun mare accent pe “tema” unei melodii, de la mesaj la cum acesta influențează orchestrația și compoziția după.
Ce înseamnă pentru un artist sintagma: ”îmi respect publicul”? Ce vrea să zică prin asta concret?
Înseamnă că îți iei angajamentul ca artist să te implici 100% în munca ta – fie că e vorba de o prestație, de o compoziție sau o înregistrare. La fel de mult înseamnă să apreciezi publicul pentru sprijinul lui și care îți determină până la urmă cariera.
Recent a apărut videoclipul primului tău single. Eu recunosc că îmi place mult de tot. Spune-mi puțin despre videoclip, cine l-a gândit, regizat, filmat, etc… Ceva întâmplări de ținut minte de la filmări?
Mi-am dorit un videoclip deosebit, care să îmbrace elegant piesa. Pornind de la lumea modei ca light motiv am căutat fotografi specializați și am găsit un artist pe nume Yves Huy Truong cu un portofoliu bogat în domeniu și care a fost extrem de entuziasmat de proiect. Videoclipul a fost filmat în studioul XIX Studios, în Los Angeles și cel mai amuzant a fost să văd toată echipa dansând și cântând piesa la sfârșitul zilei ca și când ar fi auzit-o pentru prima oară. Dacă filmarea a durat doar o zi, retușurile și editarea au durat o lună datorită exigențelor pentru detaliu și rafinament.
Elline, îți mulțumesc mult pentru amabilitate, aștept invitația la lansare dar mai ales îți țin pumnii strânși să reușești în lumea asta a muzicii pentru că, eu chiar cred că ceea ce aduci tu e altceva. Ceva mai bun, mai curat, ceva ce momentan lipsește cel puțin din peisajul muzical românesc.