MUZICĂ, PRAF DE STELE ȘI O FATĂ CU MINTE…

Salutare,

azi am o invitată pe care oricine a deschis măcar o dată televizorul pe MTV România sau Music Channel o cunoaște. Una dintre cele mai apreciate, carismatice și inteligente VJ-ițe de la noi, de asemenea o actriță extrem de promițătoare și din când în când autoare de articole interesante. Știe toate secretele industriei muzicale de la noi, știe toate dedesubturile așa că e persoana potrivită să vorbim despre muzică. Fără prea multe briz-brizuri și fără să o lungim prea mult o salut cu drag și îi spun bine ai venit pe www.vladpop.com, fermecătoarei Elena ”Ella” Voineag. Așa că ”LET’S TALK MUSIC”.

Hello Elena, bine ai venit. Intru direct în miezul problemei și prima întrebare e una simpla: ce înseamnă muzica pentru tine?
Muzica e singura treabă care te mai ţine cât de cât sănătos într-o lume nebună, nebună de tot. De fiecare dată când am de-a face cu prostia, nu mă calmez până nu ajung la căşti.

De-a lungul carierei frumoase din televiziune ai avut ocazia să întâlnești și să le iei interviuri multor staruri internaționale dar și artiștilor români. Nu o să spun că pentru întâlnirea cu Pink te invidiez foarte tare (deși pușcă pipota-n mine :)))) ), dar vreau să știu cine dintre toți cei cu care ai stat de vorbă te-a impresionat mai mult și de ce?
M-au impresionat toţi cei care au dat dovadă de modestie, bun-simț, inteligență și simțul umorului; adică absolut toţi artiştii străini pe care am avut norocul să îi întâlnesc, de la Macy Gray la Tokio Hotel. Uşor, uşor s-au adoptat sau măcar mimat valorile astea şi în peisajul autohton. Mai bine mai târziu decât niciodată. Dar încă mai e muuult loc pentru caterincă.

Tocmai au început noile sezoane ale celor două show-uri de televiziune care caută și promovează vocile. Mă refer la X-Factor și Vocea României. Nu te întreb care format îți place mai mult ci de ce crezi tu că cei care au câștigat sezoanele de până acum nu s-au și impus în peisajul muzical de la noi? Îi vedem pe marea majoritate prestând în trupe de coveruri dar nu-i auzim cu piese originale. și sunt departe de a avea succesul pentru care vocea lor îi recomandă. De ce oare?
Pentru că juriu. Şi pentru că echipa. Nu mi-aş dori niciodată să fac parte dintr-un juriu. Adică aş face-o doar pentru bani şi popularitate. Poţi să fii artist în ceea ce faci, dar să nu ai nici un talent la a descoperi talente; sunt două joburi total diferite. Poate să nu fie din filmul tău cântăreţul şi atunci nu crezi în el, nu îl „vezi”. Sau poţi pur şi simplu, poţi să ai o zi proastă. Şi chiar daca îi descoperi, vocea nu mai reprezintă demult garanţia succesului, nici aici, nici în străinătate. E vorba de „un produs”, în care nişte oameni deştepţi cred şi investesc. Uite ce a facut Lucian din Inna. Şi la polul opus, uită-te la Andra, care a evoluat enorm, pentru că a lucrat la look, la piese, la marketing. Fară astea ar fi ramas cu nunţi, chiar dacă e probabil cea mai bună cântăreaţă de la noi.

Și pentru că tot am început să vorbim despre muzica românească sunt foarte curios să aflu părerea ta sinceră despre industria asta muzicală a noastră?
A evoluat mult. Să nu uităm că am prins teribilii ani 90′. Măcar acum nu mai auzi în topuri că Suzana a furat banana. Încă lipseşte tupeul. Cântăreţii pop buni de la noi nu fac muzica de care chiar sunt în stare, pentru că încă trebuie să placă la Disco-Ring-Shaorma, ca să facă bani din concerte la barul din sat. Ăsta e tristul adevăr. Şi nu barul din sat e marea problemă ci gusturile celor care plătesc bilet. Şi încă se mai simte în piese măcar un iz de încercare de a da-o spre manea. Dar se schimbă. Şi sunt artişti la noi care pot schimba gustul publicului larg. Sper că Loredana şi Delia sunt doar începutul. De proiectele rock şi hip-hop nu vorbesc, pentru că ele sunt o insulă în sine, cu publicul lor, care din fericire, mai agaţă şi alt public din când în când. Deci e bine mă 🙂

Uite vezi, nici nu te-am întrebat ce muzică îți place? Ce nu lipsește niciodată din playlistul tău?
Hip-hop, rap, R’n’B. Grasu XXL, Drake. Mai nou, Kendrick Lamar. Şi Maria Tanase, că e cea mai gangsta.

Cum te-ai descrie folosind doar titluri de cântece?
Varză cu praf de stele

Cel mai mișto concert pe care l-ai văzut? Pe cine ai mai vrea să vezi live?
Aerosmith. Aş vrea să văd U2.

Tot folosind titluri de cântece cum ai descrie muzica românească?
What’s love got to do with it

Ai lucrat mulți ani la MTV acum ești la Music Channel. Cum e viața într-un post de muzică, înconjurată de muzică?
Suntem înconjuraţi de laptop-uri şi bârfim toate vedetele care nu-s simpatice când ne vizitează. Boemia şi muzica sunt dupa orele de muncă 🙂 Aşa e şi la case mai mari.

Tot din același domeniu, cum se face un playlist la un post muzical? Pe ce criterii, cine sunt cei care decid? Cum se decide care piesă are potențial de hit și care nu? Contează de la ce compozitor, producător, casă de producție vine piesa respectivă?
Playlist Manager-ul. Şi cuvântul final îl are directorul de post. Toţi putem veni cu sugestii. Mai ales că la Music Channel e aceeaşi echipă din vremea MTV-ului. Mulţi dintre ei chiar din vremea MCM. Deci atmosfera şi comunicarea seamană cu cea din liceu. Criteriul e simplu: să placă publicului. S-a întâmplat de multe ori ca un artist refuzat de un Playlist Manager să fie acceptat de altul şi piesa respinsă iniţial să ajungă super mega hit. Mai sunt şi situaţii când o piesă stârneşte o reacţie puternică pe net sau la concerte live şi din cauza asta intră ulterior în playlist-uri. Contează recomandarea unui producator de succes, pentru că ştii că a demonstrat în trecut, dar nu garantează nimic. Băieţii de la Kazibo nu aveau această super reputaţie de producători când au rupt cu „Pe aripi de vânt” , „Şi îngerii au demonii lor” şi „Falava” simultan în topuri.

Ești și actriță și încă una foarte talentată. Pentru cei care nu știu dar își doresc să te vadă, te rog sa ne spui unde putem să te vedem?
În toamnă mă vedeţi la Teatrul Elisabeta. Sunt „Domnişoara Cucu” în comedia „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, în regia Danei Rotaru. O jucăm deja de un an, cu sala plină. Deci mulţumim şi suntem fericiţi 🙂 Sper să mai avem o premieră în curând la care muncim, tot acolo şi tot comedie ,„Visul unei nopţi de iarnă” de Tudor Muşatescu, în regia lui Marius Gilea; în piesa asta sunt o amatoare de mondenităţi pe nume „Elvira”, deci abia aştept să am ocazia să parodiez multe scârbe. În 2016 apare şi primul meu lungmetraj, în care am un rol dramatic; nu o să mă recunoască multă lume, inclusiv fizic … Se numeşte „A treia şansă” şi este regizat de Cătălin Saizescu. Între timp, ne auzim pe Music Channel şi ne „citim” pe 1music.ro. Sunt pe ţeavă şi noul meu site şi noul blog dar mai durează puţin; pierd mult timp pe Fb 🙂

Hai să îți propun un joc. Alege încă patru colegi din branșa ta și să ne închipuim că vă faceți o trupă. Ce stil ați cânta, ce nume ați avea și mai ales la ce ar cânta fiecare?
Nu cred în oamenii talentaţi la toate, deci nu m-aş apuca de cântat niciodată. Dar aşa, ca joc…Mnu, nu aş face asta nici ca joc! 🙂 Cu colegele de breaslă am cântat (la sticle de prosecco goale) la nunta Crinei Semciuc. Şi a fost frumos. E frumos când e pe baza de oameni adevăraţi.

Care e cea mai muzicală carte pe care ai citit-o?
Orice de Shakespeare e muzical prin definiţie. Avea el nebunu’ un ritm al inimii pe vers.

Elena, îți mulțumesc încă o dată pentru bucuria acestui interviu și îți urez mult succes în tot ce ți-ai propus.
Mulțumesc. Să fie! Spor.