TALENT, NATURALEȚE, ELEGANȚĂ, STIL… IRINA IOANA BAIANȚ

Salutare dragilor,

Azi am onoarea și plăcerea să stau de vorbă cu o artistă extrem de sensibilă, extrem de talentată, foarte ambițioasă și care, spre bucuria noastră a tuturor, a reușit să aducă opereta și musicalul în lumina reflectoarelor, acolo unde de altfel îi și este locul. Câștigătoare a numeroase premii interne și internaționale, foarte tânăra soprană cu care am emoția de a sta de vorbă azi este o prezență de o sensibilitate și frumusețe născute parcă pentru a fi pe o scenă de operă.

În principal o puteți vedea pe scena Teatrului de Operetă și Musical Ion Dacian din București. Este vedeta celui mai nou musical produs la noi, producție care a însemnat seri sold-out la fiecare reprezentație. Vorbesc evident despre ”Fantoma de la Operă”. Dar despre fantome, arii, lieduri și muzică în general vorbesc în continuare cu excepționala soprană Irina Ioana Baianț

Irina bună ziua și îți mulțumesc că ți-ai făcut loc în programul tău extrem de aglomerat pentru a sta puțin de vorbă. Încep cu cea mai simplă și mai grea în același timp întrebare. Ce înseamnă muzica pentru tine?
Muzica este identitatea mea. Forma superioară prin care exprim ceea ce sunt și sursa care îmi încarcă bateriile în fiecare zi.

De ce muzică clasică și nu orice alt stil. Un producător de muzică ușoară ar spune că prezinți pachetul perfect pentru o carieră de succes și în muzic ușoară, și aici mă refer la o super voce plus un look de o eleganță și frumusețe aparte. Așadar, de ce muzica clasică?
Mi-am început drumul în viață cu muzica clasică, mai exact cu pianul, de la 3 ani, și nu am putut renunța la ea pentru că stă la baza tehnicii și culturii de care orice artist are nevoie, mă refer în primul rând la unul profesionist.După 11 ani de pian la liceul de muzică „George Enescu” din București , am luat o hotărâre neașteptată dar foarte inspirată, de a trece la canto clasic, și am avut norocul de a întâlni un om minunat căruia îi voi mulțumi toată viața pentru felul în care mi-a deschis ochii și sufletul către această lume a artei lirice, prima mea profesoară de canto , soprana Liliana Dumitrache.
La acea vreme îmi doream să cânt jazz și mi-a explicat cu blândețe că indiferent de genul de muzică pe care aș vrea să îl abordez, am nevoie de tehnică vocală, iar tehnica se face doar prin studiul canto-ului clasic. Acele elemente de bază , de respirație , emisie și poziționare de sunet se învață numai alături de un îndrumător competent. Zis și făcut! După 2 luni de studiu, m-am îndrăgostit iremediabil de provocarea pe care o reprezenta această manieră de cant, și de infinitul de posibilități pe care un rol le oferă.
Când am început să am confirmări că voci de operă nu se nasc pe toate drumurile și că eu sunt un om norocos și hăruit, nu am avut nicio îndoială că acesta e drumul pe care mi-l doresc în carieră , conștientă fiind de sacrificiile pe care le cere, cât și de satisfacțiile incredibile care mă așteaptă dacă îmi construiesc viitorul cinstit, cu muncă și dăruire.

Ai vrut de mică să te faci solistă de muzică clasică sau a fost ceva care a apărut pe parcurs? Cu cine ai studiat? Cine ți-a îndrumat pașii pe această cale?
🙂 Uite că am anticipat întrebarea. După cum am spus anterior , mi-am dorit asta dintotdeauna și am avut noroc și de oamenii potriviți care să mă modeleze.

Cine sunt idolii tăi din punct de vedere muzical?
Nu am neapărat niște idoli. Lumea muzicii clasice nu e foarte mare și cu toții visăm să devenim celebri și împliniți profesional, ca Anna Netrebko, Angela Gheorghiu , sau dacă privim către generația de aur Anna Moffo, Renata Tebaldi, Haricleea Darclee… dar asta nu e tot. Cred că în viață e bine să ai surse de inspirație, dar să nu îți dorești să devii o dublură a unui om de succes, pentru că ce ți-e scris în frunte ți-e pus, iar dacă ai încredere în tine și în steaua ta norocoasă ajungi acolo unde ți-e locul.

Din păcate opera, opereta, liedurile sunt mai mult o activitate de nișă în România urmărită doar de pasionați. Nu avem posturi de radio dedicate acestor genuri, nu avem emisiuni sau posturi de televiziune dedicate lor. Cum se simte un artist de talia ta și a colegilor tăi când știu câte ore de muncă și studiu au în spate și sunt atât de puțin promovați comparativ cu niște artiste care trag fusta cât mai sus posibil, își uită vocea acasă, fac un videoclip vulgar la o piesă de o calitate mai mult decât îndoielnică și sunt cunoscute de toată lumea și promovate peste tot în media? Cât de mare e frustrarea?
Ai punctat foarte bine începutul întrebarii, cum că nu există promovare pentru această branșă, de muzică clasică, și aici cred că e cea mai mare frustrare. Nu mă uit prea mult în curtea vecinilor, chiar dacă e greu , pentru că ar însemna să clachez.
Ceea ce ne deosebește pe noi, cei din muzica clasică, de cei din main stream, este longevitatea. Mulți dintre artiștii pe care îi vedem la tv și pe care îi ascultăm la radio nu vor putea face performanță prea multă vreme pentru că mereu vor veni alții mai tineri și mai excentrici care vor face ceva mai extravagant și îi vor înlocui. În schimb noi rămânem, chiar dacă doar pentru o parte din public, valoroși, solicitați și activi și la 70 de ani dacă vrea Bunul Dumnezeu.

În continuare întrebării de mai sus, ce părere ai despre muzica promovată la radio și la TV?
Prefer să mă abțin, cu toate că sunt și oameni pe care îi admir și îmi place muzica pe care o fac, ceea ce reprezintă ei ca persoane și modul în care s-au luptat pentru a valoriza meseria în care cred.
Oamenii au nevoie de diversitate și au dreptul de a alege ce îi reprezintă cel mai bine. E loc sub soare pentru toți și observ cu bucurie asta din ce în ce mai mult. Totuși, în ultimii ani publicul din România s-a îndreptat către partea cultural-artistică tot mai mult, iar acesta este un fapt promițător pentru viitorul nostru.

Care este bucata muzicală cea mai apropiată de inima ta?
Ah! E foarte greu să îți răspund. Sunt mii de refrene care îmi trec prin cap zi de zi, piese care îmi pică în mână și de care rămân fascinată, melodii care îmi trezesc stări indescriptibile de emoție , dar nu aș putea să îți spun una preferată. Ar fi ca și cum te-aș întreba eu pe tine „ pe cine iubești mai mult, pe mama sau pe tata?” 
Descrie-te te rog folosind doar titluri de cântece sau arii celebre.
Ca să îți răspund ar trebui să combin cel puțin 7 limbi străine, așa că prefer să îți dezvălui mai degrabă un citat în care mă regăsesc și care spune foarte multe despre mine: „Finețe fără prețiozitate, energie fără brutalitate” – Frederic Chopin.

Care e cea mai muzicală carte pe care ai citit-o?
Citesc destul de mult și am avut multe cărți despre care am spus „Asta e cea mai cea…”, dar mereu am găsit una și mai interesantă. Uite, ultima carte care mi-a pus un zâmbet mare pe buze și pe care am citit-o lejer este „Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul” de Robin S. Sharma.

Ce nu lipsește niciodată din playlistul tău?
Pink Martini și muzica Fado.

Hai să jucăm un joc te rog. Hai să ne imaginăm că împreună cu patru colegi de-ai tăi aveți o trupă de muzică ușoară. Cine sunt colegii, ce nume ar avea formația, la ce instrumente ar cânta fiecare și mai ales, ce stil muzical abordați?
Ok. Aș face un acompaniament simplu de percuție cubaneză sau ceva exotic, cu Adi Nour, Doru Todoruț și Florin Ristei, pe care i-aș pune să cânte și vocal , cu Alex Burca la pian și frații Zamfirescu la chitarele lor magice, și pe Adina Sima !! daaa cu siguranță și pe ea. Am mai mult de 4 membrii însă nu aș putea renunța la niciunul, doar aș mai adăuga cu mare plăcere câteva nume.

Am avut norocul să văd live prestația ta și a colegilor tăi în ”Fantoma de la Operă” și îți recunosc că am fost vrăjit total. Toți sunteți minunați, întreaga producție e fantastică. Cum te simți când faci parte dintr-o asemenea producție?
Onorată, puternică și permanent provocată să îmi depășesc limitele. Să nu crezi că e ușor să ții pasul cu ei. Am fost mereu înconjurată de oameni care m-au ridicat și alături de care mi-am depășit condiția, iar acesta chiar e un noroc. Sunt foarte fericită că am început repetițiile și din noiembrie reluăm reprezentațiile „Fantomei de la Operă”. Abia aștept să închid din nou ochii pe uvertura de deschidere și să las acea vibrație incredibilă să-mi treacă prin toți porii, iar când îi deschid, să privesc sala plină de oameni entuziasmați să ne vadă. E un sentiment absolut copleșitor!

Putem să spunem că rolul din ”Fantoma de la Operă” ți-a schimbat viața?
DA!

De ce crezi că nu se pun în scenă mai multe musicaluri în România? Judecând după faptul că ”Fantoma” a fost sold out de fiecare dată se pare că publicul român este avid de astfel de producții. Și totuși de ce așa de rare?
Motivele sunt în primul rând de ordin logistic și financiar. Pentru a pune în scenă un musical la nivelul”Fantomei” trebuie cumpărate drepturi de autor de la agenția care le deține, sunt necesare mijloace tehnice pentru punerea pieselor în scenă (mă refer la aparatură, decoruri, light design, sunet bun, partituri pentru orchestre), regizori, scenariști, costumieri, regizori tehnici și, nu în ultimul rând, distribuții potrivite pentru a reda cât mai fidel esența unui rol și a unei scriituri muzicale.
În al doilea rând, nu există școală de musical în România . Noi pentru pregătirea „Fantomei” am avut un vocal coach de la Londra, asigurat de Teatrul de Operetă și Musical „Ion Dacian”, adică acel om care se ocupă exact de acest stil de cant, care te învață unde și când să vibrezi un sunet, cum să vorbești textul, ce tip de emisie să ai și cum să îți rezolvi pasajele dificile ca textul muzical să sune cât mai aproape de nivelul internațional atât de discutat.

Recunosc că prima oară te-am văzut și descoperit când ai apărut pe scena de la Vocea României în duet cu Tiberiu Albu cântând ”The Phantom of the Opera”, în variantă Nightwish de data asta. Referitor la showurile de acest gen, de ce crezi că cei care au câștigat pâna acum nu au reușit să facă pasul mai departe? Să devină artiști super cunoscuți cu hituri în palmares? Ce le lipsește oare în condițiile în care voce e clar că au, o imagine bună au, relațiile sunt făcute și promovarea de asemenea?
Nu cunosc jocurile de interior din această industrie , însă ca simplu spectator cred că au nevoie să își găsească identitatea muzicală și un management bun care să îi pună în evidență ca artiști și ca oameni. Îi admir pentru performanțele lor și le doresc multă inspirație în alegerile pe care le fac pentru că nu e de ajuns să fii doar înzestrat cu anumite calități, ci ai nevoie și de o minte organizată care să facă din tine un brand pe care publicul să îl ceară.

Se apropie cu pași repezi noua stagiune. În ce producții te vedem și ce alte surpize muzicale ne mai pregătești?
Începem în forță stagiunea la Operetă cu spectacolul „Dolce Vita” , cu „Fantoma de la Operă” cu „ Silvia”, „Liliacul”, gale de operetă și musical în care vor evolua atât artiștii Operetei, cât și colaboratori consacrați. Se pregătesc multe surprize și pentru anul 2016, care va fi unul bogat pentru Teatrul de Operetă și la care voi lua și eu parte.
Am multe concerte în țară, în străinătate un turneu în China la început de decembrie, apoi concerte în Belgia,Olanda, Rusia, Franța , Anglia și Austria.

În București, pe 23-24 decembrie, am onoarea de a participa împreună cu maestrul Vladimir Cosma la Ateneul Român la continuarea turneului de promovare a muzicii de film, concert care nu trebuie ratat pentru că este un regal de emoție și rafinament.
De asemenea, pregătesc un spectacol inedit într-un concept fusion cu artiști consacrați din branșa comercială, despre care voi vorbi la momentul potrivit și care sunt sigură că va revoluționa viziunea asupra spațiului de frontieră dintre cele 2 lumi aparent diferite, dar care iată coexistă și se completează foarte interesant . Va fi o provocare.
Cât despre roluri, mă așteaptă Lauretta din „ Gianni Schicchi”, Musetta din „ Boema”, Micaela din „ Carmen” , Suzana din „Nunta lui Figaro”, Liu din „ Turandot”, însă pe scenele din străinătate, recitaluri de lied și cine știe ce îmi mai rezervă viitorul.

Irina, îți mulțumesc din suflet pentru amabilitate și pentru timpul acordat. În mine recunosc că ai câștigat un fan declarat al operetei și musicalului. Îți urez mult succes în toate proiectele tale.
Mulțumesc și eu și astept cu interes să ne reîntâlnim în sălile de spectacol în cât mai multe producții care să stârnească interesul și deliciul publicului.