Salutare dragilor!
2015 a fost un an tare, tare fain pentru blogul meu.
În primul rând că am avut niște cifre foarte mari pentru un blog unde nu postez cu o frecvență foarte ridicată. Sunt niște cifre care pe mine mă bucură, mă ating la coarda sensibilă și care mă fac mai ales să realizez că am alături de mine niște cititori fideli și entuziaști. Pentru un blog care nu e făcut (și nici nu a făcut) pentru bani, nu urmărește acest lucru, nu e un mod de viață și nici nu e o meserie, nu e sponsorizat și nici nu primește bilete și invitații la diverse evenimente în schimbul unei scriituri frumoase despre cei care organizaează sau sponsorizează evenimentele respective cred că m-am descurcat binișor. Pentru un blog care este defapt un hobby și despre o pasiune, cele peste 12.000 de vizualizări din 2015 reprezintă ceva WOW! Și pentru asta vă mulțumesc de 12.000 de ori fiecăruia dintre voi.
Pentru mine și pentru voi cei care citiți ceea ce scriu eu aici, 2015 a fost un an magic din punct de vedere al invitaților. Am avut parte împreună cu voi de interviuri cu niște oameni minunați cărora nu am cuvinte să le mulțumesc pentru amabilitatea și răspunsurile lor pline de învățături.
I-am avut prezenți aici pe câțiva dintre cei mai importanți oameni din industria muzicală de la noi. Am avut muzicieni, artiști, producători, oameni de radio și televiziune. Am avut DOAR profesioniști care știu cu ce se mănâncă muzica, televiziunea și industria entertainemntului în general.
Am scris despre muzică. Am refuzat să scriu despre piese copiate, despre piese pe care nu le gust. Am refuzat să promovez piese doar pentru că cel care le-a compus / produs / interpretat îmi este prieten. Am încercat să aduc și puțină istorie a muzicii pe acest blog (cam puțin și ăsta e capitolul la care promit să stau mai bine în 2016), să fac cunoscuți și artiști mai puțin promovați, genuri mai puțin auzite pe radiouri.
Am scris despre evenimente la care am participat și slavă Domnului 2015 a avut super concerte. Eu am scris despre cele la care mi-am permis să merg (în limita timpului și a buzunarului). Am scris despre Robbie, despre Untold, despre Corul Armatei Roșii, despre Fantoma de la Operă. Și lista poate continua.
Am avut și greșeli gramaticale. Am avut și bâlbe. Am avut și critici. Sunt ale mele și mi le asum.
Dar, mai presus de toate v-am avut pe voi aproape. Și asta mi-a dat forță și inspirație.
Fiind un hobby și o pasiune, blogul ăsta e și vocea voastră.
În 2016 vom cânta, scrie și striga din nou, ÎMPREUNĂ. Pregătiți-vă așadar, deoarece călătoria mea muzicală (și a voastră) e doar la început.
La drum deci!