MUZICA ROMÂNEASCĂ ÎN 2015

Disclaimer:

FOTOGRAFIA CARE ÎNSOȚEȘTE ACEST ARTICOL ESTE UNA DINTRE COPERȚILE PE CARE AM GĂSIT-O ATUNCI CÂND AM DAT SEARCH CU „MUZICĂ ROMÂNEASCĂ 2015”. MIE MI SE PARE CHIAR POTRIVITĂ PENTRU CE AUZIM DE MULTE ORI LA RADIOURILE NOASTRE.

Salutare dragilor!

Mi-a luat ceva timp să-mi fac curaj să scriu despre anul muzical 2015 în România. În primul rând că în fiecare an, în luna ianuarie eu sunt mai zen și nu prea vreau să supăr pe nimeni. În al doilea rând pentru că am așa o mâncărime în degete atunci când scriu și mi-e că „agresez în scris” pe cineva. Dar am ajuns la concluzia că mi se cam fâlfâie de acest „în al doilea rând” așa că bagă mare copile cu scrisul.

Din start vreau să spun răspicat și clar că pentru mine, anul 2015 a fost clar câștigat și dominat de Kazibo Music.

kazibo_-_ovidiu_baciu_alex_pelin_-_photo_1

Bine lansați pe orbită în 2014 de aripile de vânt ale Deliei, băieții au continuat în 2015 să fie preferații radiourilor comerciale de la noi. Fie că a fost Dan Bittman cu demonii îngerilor săi, fie că a fost Delia din nou (deși din păcate piesa aia cu inimile desenate pe asfalt are bucăți mari copiate la greu din „Kiss the Rain”, piesa celebrei Billie Myers, inclusiv bucăți mari de text) sau Andra cu cântecelul ei „Falava” , cei de la Kazibo au fost producătorii preferați ai artiștilor și directorilor de programe români. Au reușit o colaborare și cu celebrul Markus Schulz, așa că per total, 2015 a fost marcat de hiturile lor.

A nu se înțelege că titanii muzicii comerciale de la noi au dormit. Nici pe departe. Smiley și echipa lui de la HaHaHa Production

cec1852f94592fc8a91ec2934ea49a42

au început anul perfect cu Sore și magnetul ei de frigider iar apoi ne-au dat unul dintre mega hiturile anului și anume „Oarecare” al domnului Smiley.

A urmat o inteligentă și interesantă campanie de lansare a unei piese pe zi în fiecare zi a lunii mai, pe numele ei #maimusic. Nu pot să spun că vreuna dintre piesele lansate atunci a rupt în două topurile dar contrar acestui lucru pot să spun că sunt câteva dintre ele asupra căruia ar trebui să vă aplecați pentru că sunt chiar faine. NU de radio, dar tocmai asta le face foarte faine. Printre hiturile anului marca HaHaHa să nu uităm de duetul Lora vs. Peter Pop și a lor „Singuri în doi” și de îndrumarul lui Sore despre ce să facem atunci când vremea e rea. Lovitura decisivă a venit însă chiar pe finalul anului când Doc, Motzu și Smiley ne-au anunțat că și-au pierdut buletinul. Piesa asta o să fie rupere. Mark my words!

Nici Marius și oamenii lui de la DeMoga Music nu au stat degeaba. photo Ne-au dat niște piese interesante. La o derulare rapidă amintesc Andra și al ei „Niciodată să nu spui niciodată”, sau Robert Toma cu Marius Moga și al lor „Toată vara” și din nou Andra cu Shift și avioanele lor de hârtie plus Ruby cu What’s Up și îndemnul lor să nu punem la suflet. Dacă am uitat ceva să îmi fie cu iertare.

Anul 2015 a însemnat și afirmarea totală a unor artiști care într-adevăr merită mai mult. Aici vorbesc de Alina Eremia și a ei „A fost o nebunie”. Alina e o artistă care mie îmi place foarte mult și sper să-și găsească drumul clar în muzica românească pentru că merită. Are voce, are prezență, are tot ce-i trebuie și ea chiar este „o nebunie”.

Tot în 2015  și-a găsit locul bine stabilit în muzica românească Carla’s Dreams. Eu unul nu sunt fanul acestui proiect, ca să fiu sincer chiar nu îmi place, dar trebuie să fiu cinstit și să recunosc și eu că aduce ceva nou în muzica asta a noastră. A rupt topurile împreună cu Delia povestindu-ne despre cum ne noi iar pe finalul anului ne-a spus „te rog”.

Dacă am uitat ceva bun din 2015 vă rog să mă trageți de mână și să-mi spuneți.

Ei și acum să vedem cine sunt cei și cele care mi-au provocat sângerări de urechi în 2015. Am niște piese care îmi provoacă arsuri pe creier și sângerări masive de urechi de fiecare dată când le aud și nu găsesc destul de repede butonul de schimbat canalul. Într-o ordine absolut aleatorie încep cu mizeria „capodopera” produsă de Adrian Sina și (să zicem cu indulgență) interpretată de Lidia Bubble și care ne vorbește despre cum individa interpretă le  spune fetelor despre tot ce-i face și ce nu-i face pedepsitul cu care se iubește tandru. Trec repede spre o altă chestie produsă de același domn de mai sus și care e o (din nou cu indulgență) re-interpretare / distrugere a unei piese proaste din folclor. E vorba despre o chestie cu o durere rea de ochi atunci când stelele luminează pe ei. Interpretează domnul Sina cu doamna Sandra N. Groaznic. Tot pentru premiul „xilofonul dezacordat” candidează cu succes și piesa Corinei despre petardele (pardon) doamnele din Balcani. Mie sincer piesa mi se pare un mic ghid de buzunar, un îndreptar cântat despre cum să fii o pițipoancă și o parașută profitabilă. Fetelor, care vă regăsiți, sper că o să vă ajute în carieră. Ultima „capodoperă”  care îmi vine în minte e reinterpretarea clasicei „Aseară ți-am luat basma”. Omul care o strică se numește Uddi (păcat pentru că în duetul cu Delia părea chiar mișto omul) și oricât încercați să mă convingeți că piesa e din stilul preferat de Bob Marley, mie tot a manea deghizată îmi sună. Mă opresc aici cu piesele care m-au distrus psihic în 2015.

Ca să închei capitolul cu piesele românești pe radio, senzația e nașpa. Marea lor majoritate sună a manele deghizate într-un fel de dance-hall. Și sună rău de tot. Calitatea versurilor e mai jos ca niciodată și din păcate rockul lipsește cu desăvârșire. Dragii noștri producători, buni de altfel unii dintre ei, au cam pierdut trendul de afară și se mulțumesc să se bălăcească în manelele astea.  Soundul e departe de ce se aude afară (vezi un Disclosure, Kygo, The Weekend, Taylor Swift, Rihanna, Sam Smith, Adelle) dar dacă mă uit și cine sunt  unele dintre „vocile” care prestează la noi îmi dau seama că dezbrăcatul nu merge cu cântatul, altfel cei enumerați în paranteza de mai sus nu mai existau. Și îmi pare rău pentru că voci avem slavă Domnului, compozitori foarte buni încă avem. Nu avem oameni de radio cu coaie care să spună stop manelizării. Și mai lăsați-mă cu „asta se cere”. Asta oferiți, nu prezentați nicio altă alternativă. Dacă „asta se cere” era adevărul, nu erau 300.000 de oameni la Untold, nu erau 60.000 la Robbie, nu era sold-out la Festivalul Enescu sau la Electric Castle.

Dar eu sunt optimist. Am speranțe că ne vom deștepta la un moment dat și nu îi vom mai lăsa să ne bage pe gât toate parașutele care fac strip-tease în timp ce dau cu playback. Anul a început promițător cu buletinul pierdut al lui Doc, Motzu și Smiley și cu Delia și piesa ei (sponsorizată de sindicatul stomatologilor – glumesc evident) despre gura ta.

Hai să auzim (de) bine pe 2016!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s