DOMNIȚA EUROVISION ȘI CEI 12 PRETENDENȚI

Salutare dragilor!

Se apropie cu pași repezi semifinala și finala selecției naționale Eurovision 2016. Deja piesele sunt cunoscute, difuzate de unele radiouri, Facebookul e plin de posturi în care artiștii își promovează melodiile. Haideți să le ascultăm acum împreună și să ne dăm cu părerea, eu în rândurile de mai jos, voi la secțiunea de comentarii. Vreau părerea voastră sinceră despre ce vă place, ce nu vă place și mai ales cine credeți că ar merita să câștige (că în cele mai multe cazuri la noi e o diferență între cine merită și cine câștigă 🙂 ).

Prima piesă e cea interpretată de Florena – „Behind The Shadows”. Melodia e compusă de doi dintre responsabilii hiturilor din România ultimilor 10-15 ani, Laurențiu Duță și Gabriel Huiban.   Piesa nu e rea și cel mai mult îmi place linia melodică de pe refren. Partea de producție și orchestrație nu mă dă pe spate. Am realizat și de ce îmi place refrenul: pentru că seamănă puțin ca linie melodică cu refrenul lui Scorpions de pe „White Dove”.  

Urmează cei de la Jukebox cu „Come on everybody”. Este exact genul de piesă pe care nu pot să o sufăr. Las la o parte faptul că cei de la Zdob și Zdub ar putea să se bucure că au imitatori atât de buni în România. Partea care mie nu-mi place e textul, care e o porcărie ce se vrea funny. O romgleză stupidă și puerilă. Mă scuzați dar nu e genul meu.

Urmează unul dintre artiștii mei preferați. Vanotek face echipă cu The Code și Georgian pentru „I’m Coming Home”. Piesa e chiar mișto de tot cu un sound extrem de actual și fresh. Prea bună pentru Eurovision dacă mă întrebați pe mine. Are potențial de hit, are atitudine, are sound, are tot ce-i trebuie să rupă topurile în două. Una din opțiunile mele la vot.

Dream Walkers ne cântă al lor „Let is shine”. Piesa e compusă de Cristian Faur unul dintre cei care a mai câștigat selecția națională a Eurovisionului așa că știe deja toate ingredientele necesare pentru a compune o piesă pe tiparul acestui gen de concurs. Piesa e frumoasă, text frumos, orchestrație puțin învechită, voci foarte bune și urmărește (cred) strict acest concurs pentru că e genul de piesă  pe care o auzi doar la Eurovision și atât. Fără potențial de hit în afara concursului.

O altă piesă care e frumoasă, are o compoziție foarte faină, o linie melodică mișto și e cântată foarte bine e „Letting Go”. Interpretată de Irina Popa e exact același lucru ca la piesa de dinainte. Are toate ingredientele să fie o prezență plăcută la Eurovision și doar atât. Lipsește acel ceva care transformă o piesă într-un hit. Poate o orchestrație mai îndrăzneață, un sound mai fresh. Păcat, pentru că melodia e chiar frumoasă.

Ovidiu Anton e una dintre cele mai bune voci din acest concurs. Piesa e o epopee rock din genul celor pe care le punea în scenă Meat Loaf (păstrând totuși proporțiile). Îmi place textul foarte mult, îmi place vocea lui Ovidiu la nebunie. Are unele pasaje când aduce cu unele din piesele de pe genericele filmelor cu agentul 007. Piesa e bună. Se numește „Moment of silence” și cred că și ea e o opțiune ok pentru finală.

Dacă vă era dor de o piesă reggaeton cu influențe balcanice o avem. Andra Olteanu ne cântă „Nai Nai”. E una dintre piesele alea pe care le auzi la radio și e la fel cu celelalte. Dar cel puțin e altceva față de restul pieselor din concurs. Dansabilă, Efervescentă, Vie, e o piesă care cel puțin la refren are darul să prindă la o mare parte din public amator de buriceală. Dar poate chiar asta ne trebuie pentru a câștiga Eurovisionul: o piesă exact așa cum e cultura muzicală a ascultătorului român. Simplă, dansantă, fără pretenții la vreo capodoperă și care te face să te simți bine.

Mihai Băjinaru ne spune ca niciodată nu e prea târziu. Aș putea să dau cu copy/paste la ce am scris la piesele celor de la Dream Walkers și Irina Popa. Frumoasă, elegantă, bine cântată dar învechită ca sound.

Am ajuns și la Mihai Trăistariu. Nu știu ce să spun aici. Cert e că refrenul mi-a rămas în cap de când am ascultat piesa prima oară. Textul e dubios de alambicat, chiar slab. Mihai insistă cu trilurile de vrăbiuță bucuroasă că vine primăvara și înflorește natura. Ca sound aduce (nu știu dacă voit sau din greșeală) cu unele bucăți de Avicii (dar e la ani lumină distanță).  O să râdeți dar e o piesă cu ceva potențial de Eurovision. Nu o să o auzim pe radiourile noastre (probabil) dar Mihai încă are fani peste tot.

Când am auzit primele acorduri de pian ale piesei interpretate de Xandra am crezut că ascult începutul piesei „O mie” cântată de Aliona Moon. Mi-ar fi plăcut dar continuarea e mult sub așteptări. Instrumentație învechită, producție foartă slabă. E o piesă pe care în diverse forme am mai auzit-o de mii de ori. Nimic original, nimic cu care să iasă în evidență.

Poate două dintre cele mai bune voci din concurs (a ei sigur) ne cântă despre vocea interioară. „The Voice” interpretată de Doru Todoruț împreună cu minunata soprană Irina Baianț este una dintre preferatele mele. Dar eu sunt și subiectiv, Irina fiind una dintre preferatele mele în materie de voce. Piesa e interesantă. Se încearcă un amestec de clasic cu modern. E, dacă vreți, o versiune modernă a „Fantomei de la Operă” (păstrând proporțiile totuși). Ca plusuri sunt vocile celor doi artiști, linia melodică, compoziția, textul. Ca minusuri e o chestie de gusturi. Mie unul mi-ar fi plăcut un sound (mai ales pe partea de final) mai îndrăzneț.

Cea din urmă piesă din semifinală e „Tu ești povestea” interpretată de Gașca de Acasă.  Un text foarte fain, o piesă de ascultat într-o dimineață caldă de primăvară cu soarele jucându-se pe pleoape.

Cam astea sunt piesele din selecția națională de anul acesta. Dacă vă place ceva puneți mâna și votați. Ca o concluzie una, maxim două piese cu potențial de hit. Restul, după chipul și asemănarea concursului Eurovision: învechit, cu iz de aristrocrat scăpătat, ros de incertitudini și platitudini și mai ales din ce în ce mai neatrăgător pentru marea majoritate a artiștilor cu un minim de succes.