YANKA IS IN THE HOUSE

Salutare dragilor!

Invitata mea de azi e o artistă cu state vechi în industria muzicală din România. Am avut plăcerea să o întâlnesc acum câțiva ani într-un studio de înregistrări, trăgând voci pentru o piesă la care îi scrisesem eu textul. De atunci am rămas impresionat de ușurința cu care interpretează chiar și cele mai dificile pasaje muzicale și de asemenea am rămas cu amintirea unei persoane extrem de plină de viață, optimistă și care pune suflet în tot ceea ce face și mai ales pune în suflet tot ceea ce face. O știți din trupa Cats & Dogs, o știți din proiectul ZUM, o știți și ca Mamasita și mai nou o știți și ca Yanka . Pe numele ei din buletin (care buletin nu e pierdut) Anca Elena Petcu a trecut și pe la Vocea României unde a făcut senzație în live-uri. Azi e aici la www.vladpop.com și o luăm la întrebări.

 

Anca, bine ai venit și încep cu cea mai simplă întrebare posibilă: ce înseamnă muzica pentru tine?

Muzica pentru mine înseamnă stare și expresie. Prin muzică îmi pot exprima stările și le identific.  Muzica e starea de a fi. Cred că aș avea o mie de definiții și tot îi descopăr în fiecare zi o altă însemnătate.

Ce artiști nu lipsesc niciodată din playlistul tău? Cine sunt artiștii tăi preferați?

Hmmm….păi mă pot uita rapid în playlistul din telefon și tot rapid îți zic că am Adele, Sam Smith, The Beatles, Coldplay, Drake, Frank Ocean, G-eazy, Golan, The internet, Jay-z, Justin Bieber, Lauryn Hill, Kendrick Lemar, Majid Jordan, Rihanna, Skrillex, Snoop Dog, The Weeknd, Years&Years, 30 Seconds to Mars și altele. Faza e că playlistul meu variază și îl schimb sau mai adaug pentru că îmi place să-l variez mereu.

E aerul mai special la Galați de unde vii tu? Întreb deoarece pare că respirați muzică acolo, având în vedere numărul mare de artiști de succes care vin din zona aceea :).

O fi de la curenții Dunării albastre, curenți care ne lovesc cu talent! :)) habar n-am…..poate de la scrumbie?!

Ești pe val acum datorită colaborării cu Vanotek pe „My heart is gone”, dar până aici drumul a fost greu și lung. După atâția ani în industrie, cum ai descrie fenomenul muzical din România?

O  industrie care e încă în dezvoltare și creștere, cu oameni foarte talentați și dornici să facă treabă. Singura mică problemă sunt oamenii care coordonează aceasta industrie și dau acces la muzică fără nicio direcție, scop sau gând….e pur și simplu o abordare de business care are ca principiu „după cerere și ofertă”. E o industrie în care separarea între mainstream și zonele de nișă este imensă și e păcat întrucât pierdem diversitatea și ne pierdem oportunitatea de a oferi opțiuni maselor. Norocul artistului în ziua de azi este internetul unde poate să crească și să se dezvolte frumos și să se manifeste după cum îl chinuie talentul. E o industrie cu un potențial imens dar în care compromisul „stăm pe val că se  poartă și asta merge acum” e supra exploatat. Dar simt că lucrurile evoluează frumos și ies la suprafață niște artiști de mare complexitate care au ceva de oferit, ceva real. Așa că Doamne ajută! :))

Ai participat cu succes la Vocea României. Ce a însemnat pentru tine ca om și ca artist această emisiune?

Vocea României a fost cea mai intensă experiență live pe care am avut-o vreodată. Am depășit multe temeri acolo și mi-am dat un restart prin care mi-am propus să mă dezvălui așa cum sunt și cum simt, nu doar cum ar vrea alții. A fost un boost mare de încredere și un câștig imens de oameni frumoși în viața mea.

Una din nelămuririle mele e cea referitoare la câștigătorii de la aceste show-uri de talente. Până acum niciunul dintre cei care au câștigat un astfel de show nu a reușit după aceea să se impună pe piața muzicală. De ce oare? Pentru că la prima vedere au tot ce le trebuie: voce, expunere, simpatia publicului și, teoretic, forța relațiilor pe care și le-au făcut în timpul emisiunii. Și atunci unde se rupe filmul?

Se rupe filmul în momentul în care producătorii vor să ia artistul acela care are o identitate a lui, iar ei încep să îi contorsioneze identitatea ca să devină comercial, adică să vândă  și să-l placă toată lumea, iar artistul se pierde nemaiștiind încotro să o ia. Iar cei care rămân în filmele lor, nu prea au platforme pe care să-și etaleze munca, gen radiouri, deoarece nu se încadrează în cerere și trend și în acele teste pe nu știu câți oameni care decid cam ce trebuie să asculte tot românul. Mai este și varianta în care artistul habar n-are în ce direcție să o ia și are nevoie de timp să își construiască o identitate muzicală. Dar da, din păcate se cam pierd în ceață.

Descrie-te te rog folosind doar titluri de cântece :).

Adventure of a Lifetime – Coldplay

Here – Alessia Cara, la care aș adăuga un Now 😛 Everglow – Coldpaly Sing – Ed Sheeran Drunk in love – Beyonce All right – Kendrick Lemar Stranger – Skrillex Desire – Years & Years Me, myself & I – Beyonce Royksopp – Running to the sea …………..și tot așa pot continua mult și bine

Care e cea mai muzicală carte pe care ai citit-o vreodată?

Cam toate cărțile au o muzică aparte, însă pot spune că printre primele mele iubiri se află muzica pe care o creează Mircea Eliade în tot ce scrie el. Și destul de târziu am interacționat cu muzica SF din Dune.

Ce stil muzical ești tu? Adică dacă te-ai transforma într-un stil muzical care ar fii acela?

Soul.

Părerea mea e că anul 2015 a adus pe radiourile comerciale, pe lângă câteva piese chiar bune, un val mai mare ca niciodată de piese pline de vulgaritate, interpretate de niște unii care nu ar trebui lăsați în mod normal să cânte nici măcar în sala de așteptare a gării din Văscăuții din Deal, pline de asalturi agramate la adresa integrității limbii române. Care e părerea ta? De ce crezi că nivelul în loc să crească pare că scade în condițiile în care producători buni chiar avem?

Măi ….eu aleg să văd lucrurile bune care se întâmplă și anume că pe radiouri au început să intre și piese care ies din peisaj cumva…..adică se încearcă o schimbare, deși e lentă și un pic cam greoaie. De restul, nu am ce spune pentru că urechile îmi sunt ferite de așa ceva, deci nu prea sunt la curent. În plus atât timp cât  ascultătorii activi sunt cei cărora le plac aceste piese, iar restul își iau muzica din alte surse și devin pasivi la tot ce e pe radio, nu cred că ar trebui „să comenteze” prea mult. Cel puțin, să spun, legile nescrise ale radioului, pentru că în final radiourile sunt un business și nu o platformă de educare. Apoi dacă am vrea cu adevărat să ascultăm și altceva, poate că ar fi fain să intervenim activ și să facem cerere într-o formă sau alta, să se afle, nu doar să stăm pe margine și să arătăm cu degetul. Ei au cumva dreptate….cererile lor vin de la tot felul de oameni, însă nu am auzit că sună vreunul supărat pe la vreun radio că ar vrea să asculte Erykah Badu. Și problema nu cred că e e acel gen de muzică ci faptul că nu există diversitate de radiouri care să se adreseze mai multor genuri de public. La urma urmei am și zis, muzica e o stare și dacă cel care cântă agramat are o stare autentică și transmite în așa fel încât rezonează alți 1000 cu el, care ghici ce?!…..reacționează!….. eu îl aplaud. Personal poate fi un manelist sau un jazzist, deși manelele sunt cântate de instrumentiști și artiști care papă jazz pe pâine……deci înlocuim cu un rocker J))…..atât timp cât oamenii se manifestă sincer, lumea va reacționa ca atare.

Ce surprize ne mai pregătești și mai ales unde putem să te vedem și să te ascultăm?

Lucrez intens în studio și mi-ar plăcea să pocnesc din degete să fac în așa fel să iasă tot materialul la care lucrez și asta îmi și propun. Între timp mi-am lansat un site oficial www.iamyanka.com, pe care oamenii mă pot cunoaște prin intermediul blogului pe care scriu tot ce-mi trece prin minte și prin suflet.  Cred mult în acest blog și vreau să fie o sursă de energie frumoasă și inspirațională pentru cei care mă urmăresc. Îmi place să scriu și recunosc că mi-a luat ceva până să-mi iau inima în dinți și să îl fac în engleză ca prima opțiune. Dar nu vă faceți griji, există și variantele în limba română a textelor.  Ideea este că vreau orice om, din orice colț al lumii să îl poată accesa. Site-ul este noul meu teren de joacă pe care abia aștept să vină cât mai multe suflete frumoase care să se bucure de jucăriile mele muzicale și nu numai. 

Anca, îți mulțumesc mult pentru amabilitate și îți urez mult succes în tot ceea ce îți propui. Te mai aștept pe la noi.

Și eu mulțumesc pentru interes și intrebarile inspirate și mai ales pentru răbdare! 

 

Photo credits: Sebastian Florea, arhiva personală Anca Elena Petcu.