Salutare,
Am sa incep postul de azi cu o poveste. Cand eram mai mic, prin anii 90, la inceputul lor mai exact, unul dintre prietenii care aveau video avea pe una dintre casetele minune si magicul concert de pe Wembley al celor de la Queen. A fost primul mare concert pe care l-am vazut. L-am vazut si revazut si m-am indragostit iremediabil de britanicii aia 4, 3 cu postura de lorzi care il aveau vocalist pe “nebunul” ala cu mustata. Ei bine, anii au trecut si “nebunul” acela impreuna cu baietii lui mi-au ramas in suflet. “Nebunul” a disparut fizic dar emotional e tot timpul alaturi de noi prin muzica lui si a colegilor sai.
Am vazut multe concerte de atunci incoace. Unele pe viu, altele prin intermediul tehnologiei. Marea lor majoritate m-au emotionat si mi-au lasat amintiri si trairi pentru toata viata. Sunt pasionat de muzica, sunt implicat in fenomen si ma consider inca unul dintre acei nostalgici care inca mai cred ca muzica inseamna mai mult decat un calculator si un artist semi-dezbracat acompaniat de o melodie tampa, de niste versuri cretinoide si de doua dansatoare anorexice. Mi-e dor de muzica facuta cu instrumente adevarate, de piesele acelea cu armonii si constructii intinse pe pagini intregi de portativ. Mi-e dor de versuri destepte, indraznete si care spun ceva. In seara aceasta am trait una dintre cele mai minunate experiente muzicale din viata mea.
Sigur ca da, Freddie nu mai e printre noi si nimeni nu-l poate egala vreodata. A fost nu doar un frontman desavarsit ci si un compozitor de geniu, un vizionar si un curajos al muzicii. Spiritul lui e inca viu in concertele formatiei Queen. Asa ca intelegeti, cred, de ce am asteptat concertul de la Bucuresti ca pe ceva unic si care nu cred ca se va mai repeta. Era prima intalnire live cu o formatie care m-a invatat ce e muzica, o intalnire cu un mod de a privi viata si muzica, o intalnire cu un mod de a exista. Chiar daca din vechiul grup John Deacon lipseste, Brian May si Roger Taylor duc mai departe cu brio spiritul si sensul a tot ceea ce Queen inseamna.
Trebuie sa incep prin a felicita organizatorul pentru ca ne-a adus acest fenomen universal numit Queen. Despre trupele din deschidere am sa-i mentionez pe romanii de la Grimus care, la fel ca si in alte ocazii au fost la mare inaltime. Rockul romanesc are prezent si viitor.
Se apropia ora 21:00 si deja nerabdarea crestea si impreuna cu ea si emotiile. Prin cap imi treceau tot felul de intrebari: cum o sa fie sunetul, cum se potriveste Adam Lambert cu cei doi Queen, il va imita pe Freddie sau o sa fie el, Adam si atat? Am aflat timp de doua ore raspunsul la toate aceste intrebari si la altele nerostite.
Sunetul a fost exceptional. Show-ul a fost regizat si atent la cele mai mici detalii si totusi cu momente de o simplitate dezarmanta care mi-au dovedit pentru a mia oara ca atunci cand muzica e cantata din suflet pentru suflete nu e nevoie de efecte speciale sau de cine stie ce scenografie. Muzica e de ajuns pentru a te duce in locul acela special unde esti doar tu cu gandurile, intrebarile si raspunsurile tale.
Brian May a fost un zeu dar atat de pamantean incat simteam fiecare atingere a corzilor de parca as fi cantat eu. Omul asta e o legenda si un monument de simplitate. E un maestro al chitarii si un suflet inrudit pe veci cu Freddie prin dragostea pentru muzica.
Roger Taylor la fel de in verva ca in vremurile cand era tanar. Sincer pana la smerenie in trairi si in felul in care intelege sa interpreteze piesele acelea uriase si in modul in care intelege ca muzica aceasta minunata a lor e facuta sa fie impartita cu tot restul lumii. E calea cea mai frumoasa de a deschide inimi si de a schimba mentalitati.
Adam Lambert nu e Freddie. Nici nu vrea sa fie si nici nu pretinde ca e. E doar Adam Lambert, un talent urias luat sub aripa protectoare a celor doi Queen. Fara a denatura sensul si mesajul pieselor le face intr-un fel si ale lui prin interpretare, prin viziune si prin adoratia aproape religioasa cu care le interpreteaza. O voce exceptionala, o prezenta duala si hipnotica, Adam Lambert a fost surpriza placuta a serii. Brian si Roger sunt deja certitudini si legende. Adam e acel rising superstar care si-a gasit mediul propice pentru a creste sanatos. Nu poti creste sanatos decat inconjurat de artisti adevarati care fac muzica adevarata si care au trecut prin toate etapele unei cariere grandioase. Adam are norocul sa fie crescut intr-un mediu perfect.
Concertul acesta a fost un vis devenit realitate. Nu mai spun de momentele in care Freddie a fost alaturi de noi prin intermediul tehnologiei, momente in care lacrimile au brazdat obrajii emotionati ai multor spectatori, inclusiv ai mei. Am cantat, am plans, am trait, am vibrat, am ajuns pana la cer si inapoi, toate acestea intr-o seara minunata in compania prietenilor nostri de la Queen. Asa m-am simtit, ca la un concert tinut intre prieteni foarte dragi.
Daca nu mergeam stiu sigur ca toata viata ar fi existat un gol in sufletul meu. Acum e aproape plin. Mai e o bucatica mica in care intr-o zi, poate in alta viata, se va ghemui acolo, din nou si Freddie Mercury in sensul ca, undeva in ceruri, la un moment dat, sigur am sa-i ascult live pe toti patru impreuna din nou. Pentru ca, nu-i asa, the SHOW MUST GO ON.
ABOUT MUSIC, ABOUT SPORT, ABOUT LIFE 