CE, DE CE, CÂT TREBUIE SĂ ÎNDURE UN ARTIST?

Salut!

Săptămâna aceasta s-a tot discutat intens despre gestul celor de la Carla*s Dreams de a întrerupe un concert la Târgoviște. Știrea inițială a fost că solistul trupei s-a enervat când un spectator a aruncat cu bani pe scenă ca și cum s-ar fi aflat la o cântare de lăutari sau maneliști. Ulterior, membrii trupei au declarat că aceea a fost doar picătura care a umplut paharul și că până atunci mai mulți indivizi au urcat pe scenă, au încercat să le dea glugile jos artiștilor, totul pentru a le afla identitatea. Pentru cei care încă nu știu, trupa Carla*s Dreams se prezintă în public într-o formulă vizuală specială care ascunde chipurile și deci identitatea membrilor trupei.

pearl-jam-concert-crowd

Asta a fost știrea și întâmplarea a împărțit lumea muzicală din România în două tabere: cei care aplaudă gestul artistului ca pe unul normal și plin de demnitate în timp ce tabăra adversă îi acuză pe artiști de ifose și exagerare, mai pe românește îi acuză de figuri frumos ambalate într-un produs de PR. Nu o să îmi dau cu părerea dacă artistul a fost sau nu îndreptățit să părăsească scena și să întrerupă spectacolul. Ei știu cel mai bine ce a fost acolo.

Vreau însă să vorbim despre condiția artistului din România și anume ce, de ce și mai ales până unde trebuie să rabde un artist când se află pe scenă. Florin Grozea (fost component și membru fondator al trupei HI-Q, compozitor și producător muzical) era de părere că un artist trebuie să părăsească scena în momentul în care nu se simte în siguranță. Sunt perfect de acord cu el în această privință cu un mic amendament de la care vreau să pornim discuția. SUNT DE PĂRERE CĂ STAFFUL ARTISTULUI NU AR TREBUI SĂ DEA UNDĂ VERDE ÎNCEPERII UNUI CONCERT DACĂ AJUNG LA CONCLUZIA CĂ SPECTACOLUL NU SE POATE DESFĂȘURA ÎN CONDIȚII OPTIME ATÂT PENTRU ARTIST CÂT ȘI PENTRU PUBLIC!

Concepția mea despre cum trebuie să se desfășoare un concert e următoarea: stafful artistului (managerul de turneu) trebuie să se asigure că sunt îndeplinite anumite condiții impuse anterior celor care organizează manifestarea. Să fie o zonă tampon între public și scenă, necesară plasării unor oameni de ordine și la fel de folositoare pentru evacuarea unor persoane în caz de leșin, etc. Acestea sunt celebrele garduri pe care le vedeți la marile concerte, garduri care limitează accesul publicului până la scenă și deci implicit la artist. Apropos de asta, îmi aduc aminte de o scenă petrecută la o cântare la zilele unui oraș. Scenă mare, avea o zonă împrejmuită cu un gard de delimitare dar în partea din față, marginea acelei alungiri a scenei ajungea fix până în buza gardului și deci la 10 centimetri de public. Ei bine, la main-eventul serii, trupa în vogă era un boy-band, în momentul când se apropiau de marginea acelei prelungiri, inevitabil, un individ din public aflat chiar lângă scenă îi articula cu o palmă peste pantofi. O dată, de două ori, de trei ori până ce artiștii s-au retras doar în partea interioară a scenei. Fără acea zonă tampon artistul este clar expus oricărui nebun care poate să urce pe scenă, etc.

Și aici intervine a doua problemă: locațiile în care se desfășoară astfel de manifestări. Nu vorbesc aici de trupe la început de drum care cântă oriunde li se oferă ocazia ci la locațiile în care acceptă să cânte artiștii consacrați. Dintr-o totală lipsă de locații „ca afară” ai noștri artiști cântă în cluburi transformate pentru o seară în sală de concert. Prețurile pentru un artist consacrat sunt mari așa că organizatorul vrea să-și scoată banii și din bilete și umple clubul până la refuz. Adio zonă tampon, adio oameni de ordine specializați în astfel de evenimente, rămân doar oamenii de ordine din club care de fiecare dată sunt depășiți atât numeric cât și logistic. Bașca prieteniile și fricile locale unde veci pururi nu se vor lega de șmecherul orașului chiar dacă acesta face pe nebunul pe acolo. Și asta e în cazul concertelor cu bilet. De ce acceptă atunci artiștii noștri mari să cânte în asemenea locații? De foame și pentru că astea sunt condițiile o să primim niște răspunsuri. Dar părerea mea e că niște artiști care se respectă nu trebuie să urce pe scenă în orice condiții. Minime condiții. Sunt curios să aflu de la un organizator de concerte care aduce artiști de afară ce reguli de securitate trebuie să respecte.

În final totul se rezumă la bani iar când un artist are „tupeul” să coboare de pe scenă pentru că smardoiul orașului vrea să arate cât de șmecher e el ni se pare o grozăvie când de fapt asta ar trebui să fie atitudinea normală. Când patronii cluburilor care sunt și organizatori de concerte se simt stăpâni de sclavi doar pentru că au dat niște mii de euro pentru un artist și își permit orice cu artistul nu e normal. Din păcate, de foame, mulți acceptă jigniri și mojicii și atitudini nașpa din partea organizatorilor doar pentru că aceștia plătesc. Nu te simți în siguranță pleci! Nu ești tratat cu un minimum de respect, pleci! Vezi că nu există condiții decente pentru desfășurarea unui spectacol, pleci! Punct. Orice discuție ulterioară e de prisos. Dacă nu îți respecți meseria, măcar respectă-te pe tine.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s