Traim zile agitate pline de idealuri, confuzie, lehamite, indignare si speranta. Traim zile in care ne ridicam vocea spre niste politicieni pe care-i doare fix intre buzunarele de la pantaloni de noi si care isi vad in continuare de treburile lor mai mult sau mai putin murdare. Stiti bine ca pe blogul acesta nu fac politica ci vorbesc despre muzica. Am fost aproape zilnic in Piata Victoriei si ma mandresc cu lucrul asta. Am gasit oameni extraordinar de creativi si am intalnit foarte multi artisti: actori, cantareti, compozitori, oameni de media, etc.
Muzica inseamna uneori si politica. Am mai scris aici pe blog ca in alte tari, atunci cand au loc evenimente sociale importante, artistii isi exprima opiniile si sustinerea politica pentru unii sau altii. De-a lungul vremii s-au scris o gramada de melodii cu mesaje politice, unele ajunse adevarate declaratii a unor generatii, altele mai putin cunoscute. Azi vorbim asadar despre cantece cu mesaje politice.
Incep cu un cantec din 1988, care da si numele unui album lansat in acel an. Formatia e Metallica si melodia se numeste “…And Justice For All”. Piesa e despre o justitie plina de coruptie si falsuri, plina de bani murdari si decizii controversate. De altfel versul: “Halls of justice painted green, money talkin’..” e defintioriu pentru piesa. Deloc o coincidenta, titlul piesei e identic cu ultimul vers din “Pledge of Allegiance” (“Juramantul de credinta”) pe care toti elevii il recita in scolile americane la inceputul fiecarei zile. Are legatura si cu filmul cu acelasi nume din 1979, film in care Al Pacino interpreteaza un avocat care realizeaza ca sistemul de justitie e plin de coruptie si favoritisme.
O alta piesa extrem de interesanta e “30 Year War” a celor de la Manic Street Preachers. Piesa face parte de pe albumul “Rewind The Film”aparut in 2013. Basistul Nicky Wire, cel care a si scris textul descrie piesa ca pe o portretizare a razboiului continuu pe care clasa conducatoare il poarta impotriva clasei muncitoare inca de pe vremea reformelor deloc populare adoptate de guvernul condus de Margaret Thatcher. Textul piesei e plin de metafore si comori ascunse, una dintre ele fiind versul “hiding Lowry’s paintings” care se refera la tablourile pictorului L.S.Lowry faimos pentru picturile sale in care apar oameni ai muncii surprinsi in diferite ipostaze si deseori desenati foarte simplu, semanand cu niste bete de chibrituri.
Piesa urmatoare este una dintre preferatele mele. Face parte de pe unul dintre cele mai bune albume rock ever si cu siguranta cel mai bun album Green Day. Albumul se numeste “American Idiot” iar piesa despre care vorbim are acelasi nume. Tot albumul e o furtuna rock cu accente politice. Sa nu uitam ca pe acest album sunt si “Wake Me Up When September Ends” sau “Boulevard of Broken Dreams” sau “Hollyday” si mai presus de ele incredibila “Jesus of Suburbia”. Toate vorbesc despre realitatile politice si sociale din societatea americana a anului 2004. “American Idiot” e o piesa extrem de puternica, ea deschide albumul si mesajul e extrem de simplu si direct: “nu mai vreau sa fiu un idiot american si sa fac parte dintr-o agenda care se adreseaza unui redneck / nu sunt mandru sa fiu numit redneck si nici nu sunt un redneck”. Piesa vorbeste si despre o natiune, cea americana, condusa de mass-media partinitoare si care are interese ascunse. Piesa si intreg albumul ataca SUA dar in acelasi timp ambele sunt extreme de americane.
Din aceasta enumerare nu puteau sa lipseasca cei de la Sex Pistols. Extrasa de pe primul lor material discografic “Anarchy in the U.K” a insemant o revolutie muzicala si a generat o agitatie enorma in societatea britanica a anului 1977. De altfel, albumul a fost lansat si promovat cu greu deoarece majoritatea radiourilor si revistelor de specialitate nu au dorit sa aiba de a face cu trupa tocmai din cauza mesajelor anarhiste. Piesa despre care vorbim este un protest impotriva monarhiei britanice si o chemare la anarhie. Trupa este oricum recunoscuta pentru apetitul si talentul de a genera scandaluri si controverse prin atitudinea anti-establishment si prin metodele de manipulare a presei de specialitate. Cu un puternic mesaj politic, piesa punkerilor britanici a intrat in istoria muzicii.
Paragraful care urmeaza e impartit in doua. Prima parte se refera la “Dear Mr. President”, piesa celor de la 4 Non Blondes. Aceasta e despre ierarhiile puterii guvernamentale. E despre a arunca o privire in jurul tau, a vedea toate problemele si mai ales despre sentimental ca cineva este totusi responsabil pentru ele sau rezolvarea lor. Piesa a fost interzisa la unele posturi de radio, mai ales in statul american Texas, deoarece era vazuta ca un atac la adresa presedintelui George Bush Sr. (reprezentant de seama al statului Texas). A doua parte a paragrafului e dedicata cantecului cu acelasi nume si cu aceeasi tematica, dar mult mai cunoscut, interpretat de P!nk. De inteles totusi, avand in vedere apropierea si colaborarea constanta dintre artista si fosta solista a trupei 4 Non Blondes. Piesa e compusa de P!nk si se adreseaza unui alt presedinte Bush si anume George W. Bush pe teme extrem de controversate in timpul mandatului acestuia: razboi, homosexualitate, oameni fara adapost, avort, consumul de droguri. Cantecul e interpretat impreuna cu Amy Ray si Emily Saliers din Indigo Girls, ambele impartasind mesajul si manifestul piesei.
Sa nu credeti totusi ca nu avem si noi romanii cantecele noastre de protest pe teme sociale si politice. Avem si sunt niste melodii foarte faine si puternice si am sa scriu despre ele intr-o postare viitoare.
ABOUT MUSIC, ABOUT SPORT, ABOUT LIFE 