Traim intr-o tara de ipocriti. M-ati citit foarte bine, traim intr-o tara de ipocriti. Cel putin atunci cand vine vorba despre sportul de performanta, suntem o tara de ipocriti. De fiecare data cand se intampla cate un rezultat negativ la sporturi de traditie ne agitam, comentam, dam din gura dar apoi ne linistim si ne vedem de treaba. E misto sa comentezi si sa-ti dai cu parerea. E misto sa le stii pe toate. Fiecare dintre noi stim exact cine sunt vinovatii, fiecare dintre noi stie exact ce trebuie facut. Dar nu facem.
De ce m-am incins asa? Echipa feminina de gimnastica a ratat (din nou) o finala de competitie majora. De data asta e vorba de finala Campionatului European. Din nou tragedie, vaiete, aoleu, vai de mine. Hai sa va spun ceva, ca unul care traiesc in interiorul sportului asta de peste 37 de ani: OBISNUITI-VA!!!! Nu o sa fie mai bine, nici la fete si nici la baieti. Doar mai rau. De ce? Cauzlele sunt multiple si o sa le explic mai jos asa cum le-am vazut atatia ani de zile.
Incepem cu viziunea si strategia: spuneti-mi, in afara de programul cu „Tara, tara vrem campioane”, ce alt program de dezvoltare, strategie sau vizune pe termen mediu sau lung exista in gimnastica romaneasca? Nu gasiti un raspuns rapid? Nu mai cautati ca nu e niciun program. Se merge din inertie pe principiul ca astia care mai sunt, gimnasti si gimnaste, poate mai iau o medalie si asa mai fentam un an.
Continuam cu numarul de gimnasti legitimati. Sititi ca selectia la loturile de juniori nu prea mai exista pentru ca cei care se afla acolo sunt cam toti practicantii de gimnastica la acel nivel de varsta? Asa ca se lucreaza cu materialul clientului cum s-ar spune desi antrenorii sunt aceiasi care au crescut generatii intregi de campioni atat doar ca acum nu mai exista concurenta intre gimnasti pentru ca astia sunt cam toti.
Stiti ca antrenorii de gimnastica sunt profesori si sunt platiti ca atare? Adica derizoriu? Si ca marea majoritate a celor ramasi in tara au ramas din dragoste pentru acest sport si pentru ca simt ca au o respnsabilitate fata de cei dinaintea lor sa duca mai departe ceva ce candva era legenda? Voi ati ramane sa lucrati pe salariile alea? Si aici calculez si indemnizatia de lot. Ma indoiesc ca ramaneti.
Nu sunt nostalgic dupa perioada comunista si imediat urmatoare cand gimnastica se facea de foame si cu metode putin neortodoxe uneori dar acest sport e unul de sacrificiu si ambitie individuala. E un sport extrem de periculos si orice moment de neatentie sau relaxare, atat din partea antrenorilor cat si a sportivilor, poate duce la nenorociri. E un sport care trebuie facut centralizat si cu sportivii monitorizati extrem de atent pentru ca e vorba de sanatatea si cariera lor pana la urma. Dar acum avem atatea libertati si parinti care au impresia ca stiu mai bine decat antrenorii ce trebuie lucrat si cand. Nu poti sa te mai rastesti la un sportiv ca il lezezi in spirit. Dragi parinti si sportivi: sportul de performanta inseamna sacrificiu. Sacrificiu personal in primul rand! Nu bosumfleli si figuri la fiecare vorba spusa de antrenor pe un ton mai ridicat. Sa fim bine intelesi: nu vorbim de injuraturi sau bataie ca nu mai e cazul de multa vreme.
Daca va intrebati cand o sa va spun care e solutia pentru redresare mai aveti putina rabdare ca vine acum: in primul rand sa ne mai coboram asteptarile la un nivel realist. In acest moment Romania nu mai inseamna mare lucru in gimnastica. S-au schimbat polii de putere si influenta internationala asa ca nici prieteni printre arbitrii sau oficiali internationali nu prea mai avem.
Ce mai putem face? Sa lasam antrenorii sa-si faca treaba Asa cum stiu ei mai bine. La urma urmei ei stiu mai bine ca noi pentru ca au practicat sportul asta si apoi l-au studiat si predat atatia ani.
In final doar o intrebare scurta: voi de ce nu va inscrieti copiii la gimnastica de performanta? Cand o sa va dati singuri raspunsul la intrebarea asta o sa gasiti si raspunsul la afirmatia mea in care am spus ca suntem o tara de ipocriti.
P.S. Puteti sa folositi textul acesta pentru orice sport de performanta din Romania. E la fel peste tot.
ABOUT MUSIC, ABOUT SPORT, ABOUT LIFE 