FEMEILE INCEPUTULUI DE SECOL

Ieri s-a desfasurat la Paris ultima zi a Campionatelor Europene de Handbal feminin. Cum era de asteptat, o natiune intreaga s-a inflamat si si-a adus aminte de echipa nationala de handbal feminin. Au curs elogii pentru jocul prestat in prima faza si apoi au aparut pe la televizor vechii mohicani ai jocului pe semicerc. Care mohicani au inceput sa carcoteasca si sa inceapa sa faca fortari in atac din ce in ce mai accentuate la adresa actualului staff al nationalei si al federatiei de specialitate. O sa o luam succesiv pe subiecte si le lamurim pe toate.

Primul si cel mai important subiect e acela ca trebuie sa le spunem acestor fete un mare multumesc pentru locul 4 obtinut la acest turneu final. La fel ca la gimnastica, trebuie sa ne resetam stacheta la care ne ridicam asteptarile deoarece vremurile in care puteam sa ne batem cu pumnul in piept ca suntem printre favoriti la handbal au cam apus. Fetele s-au autodepasit si e bine ca ele cred ca puteau mai mult. Asta inseamna ca au ambitie. Personal, cred ca s-au autodepasit cu mult peste potentialul lor. Haideti sa ne uitam putin la ce echipe joaca ale noastre, in ce competitii joaca ele iar apoi sa ne uitam la ce echipe, cu ce antrenori si in ce competitii joaca echipele pe care le-am intalnit in faza a doua a grupelor si in semifinale. Parca nu iesim prea bine la comparatie, nu? Haideti sa ne mai uitam in ce sistem antic si depasit total au crescut fetele astea ale noastre (de la conditii de antrenament, cazare, nutritie, recuperare, pedagogie la nivel de juniori) si in ce conditii cresc celelalte.

Pentru mine, fetele acestea sunt niste eroine. Da, e adevarat ca in unele momente puteau sa ia decizii mai bune, da, e adevarat ca in unele momente puteau sa fie mai concentrate. Da, sunt adevarate ambele de mai sus. E la fel de adevarat ca niciunul dintre noi nu stim daca am fi facut mai bine sau nu. Tind sa cred cu tarie ca nu dar e mai simplu intotdeauna din fotoliul de acasa. Pot sa le banuiesc de orice pe aceste fete: ca nu au tot bagajul tehnico-tactic insusit, ca au avut emotii, ca psihic au mai avut probleme de concentrare, ca valoarea lor e pana la un anume punct si ca nu au cum sa depaseasca acel prag. Dar toate acestea au fost depasite clar de ambitia si determinarea lor. Au trecut peste toate problemele si au facut minuni prin faptul ca au vrut, au luptat si au tras de ele dincolo de limitele lor evidente. Nu au cedat nicio secunda si ar trebui sa fim mandri de ele. Au depasit echipe cu care intotdeauna am avut emotii iar acum, in clasament au fost in urma noastra.

Haideti sa vedem de unde vin aceste fete. Dintr-un sistem ramas ca metode si pedagogie la epoca lui Gatu si Voina. Apropos de Gatu si Voina, i-am vazut la DigiSport, sambata dimineata, atacandu-l pe Martin Ambros, atacand selectia, atacand tot ce nu era ok pentru ei. Au uitat sa atace faptul ca pe vremea presedentiei distinsului domn Gatu nu tin minte sa fi auzit de vreun program viabil de dezvoltare a handbalului in Romania. Nu ca actuala conducere are vreun program de care sa stim sau care sa functioneze. Daca exista si functioneaza, ii rog sa ma ierte.

Actuala nationala e rodul intamplarii si a ambitiei fetelor si nu e deznodamantul vreunei strategii nationale bine pusa la punct. In momentul cand din banii contribuabilului antrenam jucatoarele altor nationale chiar nu cred ca avem ce pretentii sa mai ridicam. In conditiile in care am avut generatii de campioane mondiale si europene la nivel de junioare si tineret si la senioare nu le vedem, ne punem intrebarea: ce strategie avem? Ce vrem de la acest sport? Nimic nu vrem. Vrem doar sa vina banii si sa-i cheltuim probabil. Vrem sa luam medalii dar daca se poate fara sa investim in nimic.

Am mai auzit ca Martin Ambros nu e implicat total la nationala Romaniei si ca aici vine ca la un hobby. Ma indoiesc total ca cineva cu cv-ul spaniolului ar vrea sa se faca de ras, indiferent de numele nationalei sau echipei de club pe care o antreneaza deci chiar cred ca lucreaza serios cu fetele. Am mai auzit ca selectia putea sa fie facuta altfel. Intotdeauna cei ramasi acasa sunt mai buni decat cei care sunt „pe front”. Am mai auzit ca Martin Ambros nu se face inteles de catre fete deoarece vorbeste in engleza. Cu siguranta, pentru cei care au spus asta, mai ales pentru domnul Gatu, era mai elegant si mai barbateste si mai inteligibil modul in care domnul profesor Tadici (care e totusi un antrenor foarte bun) comunica cu fetele prin apelative gen: „vaca”, si altele de acest fel.

Suntem in secolul XXI dar ca infrastructura suntem inca in secolul XIX. Si uneori si ca mentalitate. Si atunci, acest loc patru e ceva SF si pentru mine echivaleaza cu momentul in care omul a ajuns in spatiu.

Chapeau pentru fete.

*sursa foto: TVR; pagina de FB a Federatiei Romane de Handbal; kolektiffimages;

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.