Nu stiu cati stiti ca in aceasta perioada e in plina desfasurare Campionatul European de Volei feminin. Nu stiu cati cunoasteti faptul ca si reprezentativa feminina a Romaniei a participat la acest turneu. Si chiar a facut o mare performanta prin accederea in optimile de finala, depasind astfel faza grupelor.
Grupa a fost una extrem de complicata, cu Olanda, vicecampioana europeana a ultimelor doua editii, cu Azerbaidjan, o nationala care se scalda in bani si poate sa naturalizeze jucatoare de mare valoare. Cu Croatia, condusa din teren de catre Samanta Fabris, una dintre cele mai valoroase jucatoare din lume pe postul ei, dubla campioana a Italiei si dubla finalista de Champions League si antrenata de Daniele Santarelli, unul dintre cei mai talentati si de succes antrenori italieni ai ultimilor doi ani. Cu tara gazda Ungaria, nationala cu care aveam o istorie recenta nefericita si cu Estonia, o nationala mereu surprinzatoare.
Am reusit doua victorii in grupa, impotriva Estoniei si impotriva Ungariei, in fata catorva mii de fani maghiari care si-au sustinut frenetic echipa. Am facut un meci foarte bun in fata Croatiei, unul fara sanse in fata Olandei si un meci care nu mai conta cu Azerbaidjan. Cu antrenor principal italian care merita toate laudele, aceasta echipa ne-a demonstrat celor care le-au urmarit in ultimii ani, ca au crescut enorm.
In continuare o sa imi spuneti: „ce mare lucru totusi?”. Pai e mare lucru dragii mei. Si v-o spune cineva care de 15 ani urmareste cu mare atentie campionatul national feminin. V-o spune cineva care stie ce zice cand vorbeste despre volei si care stie multe din culisele voleiului romanesc (deh, modestia asta care ma caracterizeaza :)))) ). V-o spune cineva care a avut norocul si oportunitatea sa fie langa echipa si stafful finalistei ultimelor doua finale de Champions League si totodata detinatoarea titlului de campioana in Italia in ultimele doua sezoane. Am avut norocul sa invat direct de la unul dintre cei mai apreciati conducatori executivi din lumea voleiului ultimilor 10 ani si sa aflu ce inseamna organizarea unui club profesionist, cum se abordeaza un campionat si niste finale din toate punctele de vedere. Deci, cam stiu despre ce vorbesc. SI CREDETI-MA CAND VA SPUN CA ACEASTA NATIONALA FEMININA A FACUT CEVA REMARCABIL!
Pai haideti sa vedem de unde vin fetele astea, unde joaca si in ce conditii. La momentul convocarii, toate fetele jucau in campionatul intern. O sa imi spuneti ca acest campionat intern a dat o finalista de Champions League acum doi ani. Adevarat, dar va rog sa va uitati la circumstante. Oricum, performanta e uriasa dar dintre fetele alea din teren atunci, doar doua erau romance. Aceeasi echipa a jucat anul trecut finala cupei CEV, tot doar cu doua romance in teren. Vorbim despre Volei Alba Blaj. Cealalta echipa cu pretentii din voleiul romanesc, ma refer la sezonul trecut, CSM Bucuresti, s-a bazat in mod constant in primul sase, tot pe doar doua jucatoare romance.
In acest moment, campionatul national de volei feminin este ca un film de aventuri. De ce spun asta? Pai in fiecare sezon stii cu cate echipe incepi dar nu stii cu cate termini pentru ca, invariabil, cate o echipa, sau doua , se retrag ori chiar la inceputul sezonului, ori pe parcurs. Este campionatul in care importam cu larghete jucatoare straine, marea lor majoritate de mana a doua-treia, platite mult mai bine decat jucatoare romance de aceeasi valoare. De ce? Pentru ca putem. Pentru ca in campionatul nostru e voie sa se joace cu un numar nelimitat de jucatoare straine in teren. NELIMITAT! Si o sa vedeti ca vor fi momente cand in unele echipe nu o sa fie in teren nicio jucatoare din Romania! Cum ajuta asta nationala noastra? NU o ajuta. Din contra.
Stiti cum e organizat campionatul Italiei (din punctul meu de vedere, cel mai puternic campionat din Europa)? Esti obligat sa ai minim trei jucatoare din Italia in teren tot timpul. Nu ai voie sa ai mai mult de doua jucatoare din aceeasi tara (in afara de Italia bineinteles) si astfel nu dai posibilitatea unor antrenori straini, care intamplator in momentul ala sunt si antrenori la nationala tarii lor, sa-si aduca o colonie de jucatoare din tara lui pe care le antreneaza si pentru nationala lui dar pe banii clubului si tarii in care se afla.
Ei, nu-i asa ca acum, stiind conditiile campionatului de unde vin fetele astea, parca performanta e mai mare? Va spun eu, performanta e mare de tot si fetele merita toata admiratia noastra si de aceea, zic sa vi le si prezint, macar numele lor sa-l stiti. Asa, ca, jos palaria pentru: Mihaela Albu, Ioana Baciu, Diana Balintoni, Adelina Budai-Ungureanu, Rodica Buterez, Denisa Rogojinaru, Ramona Rus, Roxana Iancu, Alexandra Trica, Roxana Tucmeanu, Georgiana Fales, Diana Calota, Alexandra Ciucu si capitanul echipei, Nneka Onyejekwe.
*pozele sunt luate de pe site-ul oficial al Confederatiei Europene de Volei (http://www.cev.eu). Toate drepturile de autor apartin CEV.
ABOUT MUSIC, ABOUT SPORT, ABOUT LIFE 