„ACOPERIREA” PERFECTA

E plina lumea de cantece faine, cantece bune, cantece extraordinare. De multe ori ne intrebam, stand asa pe ganduri si ascultand cate un succes international : « ba, ce are ma, artistul asta, de se lipesc de el numai cantece de mare succes ? ». La o privire mai atenta o sa vedem ca sunt multiple cauze pentru succesul unui artist. Azi o sa vorbim despre una dintre ele si anume : refolosirea cantecelor altora. Mai pe scurt, coverurile. Sa nu confundam cu ceea ce se intampla de multe ori in muzica romaneasca si anume furtisagul pe fata, fara mentionarea autorilor originali.

Coverurile au fost intotdeauna o metoda extrem de lejera de a lansa cate o piesa noua atunci cand esti in pana de inspiratie sau cand vrei sa aduci un omagiu cuiva. Coverul e si el de mai multe feluri : cantat din toate punctele de vedere la fel ca originalul (instrumentatie, text, linie melodica) sau putin modificat in functie de perioada anului, de interpret, de trendul muzical al perioadei respective.

O sa ilustrez mai jos niste piese despre care sunt tare curios daca stiati ca de fapt sunt coveruri si nu piese originale ale artistilor respectivi.

Aretha Franklin si al ei « Respect » e o piesa clasica, o piesa cunoscuta in toata lumea si unanim apreciata. Dar nu stiu cati dintre voi sunt la curent cu faptul ca piesa e totusi un cover dupa o melodie inregistrata cu doi ani inainte de catre Otis Redding. Intr-adevar, versiunea Arethei a avut un succes mult mai mare datorita si faptului ca daca in piesa originala mesajul era de incercare a barbatului de a trata femeia iubita bine si astfel sa obtina respectul ei, in varianta Aretha este vorba de cu totul altceva desi in mare textul e acelasi.

 

Cine nu stie piesa lui Cindy Lauper, « Girls Just Wanna Have Fun » ? Are si Miley Cyrus o versiune dar am pretentia ca in cel mai bun caz sunteti constienti ca versiunea lui Miley e un cover dupa Cindy. Dar stiati si ca versiunea lui Cindy e un cover dupa o piesa a unui nene numit Robert Hazard, inregistrata in 1979? Desi numele de scena al tipului e foarte misto, piesa lui din ’79 e praf.

 

Super hitul international “It’s my life” al celor de la No Doubt e una dintre piesele mele preferate de la ei. Treaba e ca de fapt din cauza unor circumstante la vremea respectiva (Gwen era in plin proces de inregistrare a unui album solo, trupa se pregatea de lansarea albumului de Greatest Hits) s-au hotarat ca in loc sa compuna o piesa noua, sa preia piesa britanicilor de la Talk Talk, lansata in 1984.

 

Cel mai de succes cantec al minunatei Bjork, “It’s Oh So Quiet” are o adevarata pleiada de predecesori. Astfel, versiunea originala in limba enlgeza a piesei ii apartine doamnei Betty Hutton si dateaza din 1951. Ca sa vedeti cum era treaba cu globalizarea si la momentul respectiv, piesa doamnei Hutton este de fapt la randul ei o prelucrare a melodiei germane “Und jetzt ist es still ».

 

 

 

Sper ca nu mai are rost sa va spun despre cel mai mare hit semnat Whitney Houston ca de fapt nu e piesa ei, nu ? « I will always love you », piesa devenita unul dintre cele mai mari succese ale artistei, daca nu cel mai mare, este de fapt o preluare dupa piesa cu acelasi nume a celebrei Dolly Parton si lansata de aceasta in 1974. De altfel, in filmul « The Bodyguard » se aude in una dintre scene, pe fundal, versiunea country a acestei piese. Whitney i-a modificat instrumentatia si a aruncat la gunoi feelingul de piesa country, transformand piesa lui Dolly intr-o balada pop de mare exceptie.

 

Stiu ca sunteti, unii dintre voi, fani Elvis Presley si atunci am zis sa va dau un exemplu de cover facut faimos de catre nemuritorul rege al rock’n’roll-ului. « Hound Dog » este o piesa care a fost cantata si reinterpretata de peste 250 !!! de ori de la lansarea ei in 1952 de catre Willie Mae « Big Mama » Thornton. Cu toate cele 250 de reinterpretari, versiunea promovata de Elvis este cea mai de succes dintre toate, vanzand peste 10 milioane de copii.

 

Desi mai am foarte multe exemple, am sa inchei cu unul dintre cele mai « faimoase » coveruri si anume piesa care a facut-o mare pe Natalie Imbruglia, « Torn ». Ei bine, da, si aceasta piesa e un cover si anume dupa piesa cu acelasi nume, lansata in 1995 de Ednaswap. Dar ce nu a functionat pentru cei din urma a mers ca uns pentru Natalie care a rupt in doua toate topurile mondiale cu piesa asta.

 

DESPRE MUZICA, CASE DE PRODUCTIE SI OTRAVURI DULCI. CU RALUKA

Salut,

Pe invitata mea de azi e imposibil sa nu o stiti. Castigatoare de premii la diverse concursuri muzicale, inclusiv un loc doi la interpretare la Mamaia in 2008 (cand inca festivalul mai insemna ceva) se remarca prin timbrul extrem de interesant si prin infatisarea foarte atragatoare. Ne-a cantat pe rand despre “septembrie”, ne-a spus ca-i “place trompeta” si apoi ca “ne iubeste” toate in colaborare cu DJ Sava. Mai amintesc si faptul ca ne-a invaluit cu o “aroma” speciala si mai ales ca impreuna cu Speak si Doc a lansat in aer celebra expresie “lasa-ma-mi place”.

Stiu ca ati ghicit deja despre cine e vorba asa ca-i spun ardelencei Raluca Alexandra Nistor aka Raluka bine ai venit si “let’s talk music”

.
Raluka haide sa incepem cu perioada de start a carierei tale. Dupa participarea cu succes la diverse concursuri muzicale ai facut senzatie si la emisiunea Megastar. Cum a fost experienta de acolo? Ce amintiri ti-au ramas in inima de atunci?
Experienta Megastar pt mine a fast minunata, am cunoscut atat de multi oameni superbi si talentati cu care am si ramas prietena, am invatat sa lucrez in echipa si am niste amintiri foarte amuzante si frumoase de acolo.

Cum ai ajuns sa colaborezi cu DJ Sava? A fost acela momentul cand ai simtit ca intr-adevar cariera ta muzicala ia avant?
Da, cand m-a sunat prima data nu mi-a venit sa cred; ne-am vazut, am inregistrat prima piesa si am si plecat la drum spre primul concert … toate astea intr-o saptamana. Cel mai tare am simtit ca ia avant cariera mea in momentul in care am avut primul hit.
Au urmat colaborarile cu Connect-r, cu Speak si Doc precum si piesele solo, toate bucurandu-se de succes.

15032349_10209797012256276_1626169053_n

Care e totusi piesa ta de suflet dintre toate?
As putea sa spune ca “Love You” e una din piesele mele preferate , dar mai nou, pentru ca am si participat la compunerea acestei piese, “Ieri erai” , este pe locul intai 🙂

Cum ai descrie industria muzicala din Romania? Ce plusuri are si mai ales, in opinia ta, ce-i lipseste?
Industria muzicala in Romania este colorata, are plusuri , cum ar fi oamenii foarte talentati, aici ma refer si la scriitori si la producatori. Cred ca cel mai mare minus este ca nu prea stim sa lucram in echipa, dar, incet, incet, invatam.

Care e cea mai muzicala carte pe care ai citit-o?
Pff … nu stiu

Uite nici nu te-am intrebat pana acum. Tu canti dance-pop. Este asta stilul tau preferat sau simti ca este alt stil muzical pe care doresti sa-l experimentezi? La urma urmei ce stil muzical crezi ca te reprezinta cel mai bine?
Ascult mai multe genuri muzicale, nu ma reprezinta unul in mod special. Cred ca in playlistul meu din telefon predomina muzica soul/r and b

15034284_10209797012656286_709982909_o

Dintre artistii internationali care iti sunt preferatii?
Beyonce, Usher, Rihanna, Lara Fabian, Brian McNight si multi altii . Dar nu am un artist preferat.

Daca ar trebui sa faci altceva decat muzica ce ai face? Ce te-ar atrage? Spre ce te-ai indrepta?
M-am si apucat deja de un business pe langa cariera mea de artista, mai nou, sunt proprietar de casa de discuri si incep sa ma descurc. Ne-a cam iesit cu Irina Rimes, sa vedem si cu ceilalti artisti ce reusim sa facem 🙂

Exact despre asta urma sa te intreb :). Despre casa de productie Quantum Music; deja ati spart toate topurile cu piesa Irinei Rimes, “Visele”. Ce-ti doresti de la aceasta investitie si ce planuri de viitor ai? Ce artisti noi ne propui?
A, iata, ca tocmai vb de asta 🙂 . Da, Irina Rimes a ajuns pe prima pozitie in toate topurile si suntem extrem de fericiti ca “viselelele” ni se implinesc. Urmeaza si alti artisti, nu va spun prea multe pt ca vreau sa va surprindem…placut, sper 🙂

Raluka, iti multumesc pentru disponibilitate si mult success cu proiectul tau.
Va multumesc si eu si va pup!

15045571_10209797012376279_537330222_n

POPORUL, SPORTIVII, SIA ȘI RIHANNA PFUUAAI OLIMPIADA

Știu că blogul e despre muzică dar vă avertizez din start că postul ăsta e și despre sport. Dacă mă gândesc mai bine e despre muzica din noi, despre societatea românească, despre noi ca popor.

S-au legat mai multe în ultimele săptămâni, din mai multe domenii dar care mi se pare că spun multe despre noi ca popor.

olimpiada-romania-norvegia-meciul-decisiv-pentru-tricolore-399887

Încep cu naționala feminină de handbal și prestația ei de la Rio 2016. Fetele sunt aceleași pe care acum câteva luni le pupam și le uram numai de bine după un turneu final de Campionat Mondial aproape perfect. Dintr-o dată domnul profesor venit din Suedia nu mai era un venetic, nu mai era un impostor, nu mai era un cotropitor, era român get-beget. Parcă, parcă și numele părea românesc și puteam să-i spunem lejer Tomiță sau nea Toma. Revenim la Rio și la prestațiile slabe din meciurile cu Angola și Brazilia, la cele bunicele din meciurile cu Muntenegru și Spania și la o combinație dintre cele două în meciul cu Norvegia. Fetele nu s-au calificat mai departe, medalia nu a venit iar noi, aproape toți, am ridicat piatra și am aruncat spre ele cu injurii și mojicii și jigniri. Am aruncat cu atâta ură și forță cum numai Cristina Neagu (cea mai bună jucătoare a lumii totuși) reușește atunci când rupe plasele adverse. NU CRED CĂ A FOST CINEVA CARE ȘI-A DORIT MAI MULT DECÂT FETELE SAU ANTRENORII SĂ IA MEDALIE LA RIO. Nu s-a luat din varii motive. Dar hai să ne uităm puțin și la campionatul care le dă pe aceste fete: o echipă care a câștigat Liga Campionilor dar în care în mod constant jucau doar două românce. O vicecampioană devenită jucăria unui primar infractor care și-a bătut joc de munca și demnitatea unui colectiv. Echipe cu jucătoare neplătite de luni bune și duse cu zăhărelul. Și peste toate aceste cluburi cine tronează? Oameni politici care se implică la aceste echipe doar pentru că e una dintre ultimele surse de sifonare a banului public. Dintr-un campionat condus de primării s-a născut totuși o națională de luptătoare despre care sunt sigur că o să mai auzim lucruri faine.

Fac o mică pauză de scris pentru că am pe mine o pereche de pantaloni primiți cadou de la un participant la Rio, dar acum, când m-am aplecat să iau ceva de jos s-au rupt. Mă uit atent la pantalonii ăștia Kappa și pe cuvânt că am impresia că i-am văzut pe o tarabă din Obor la 5 lei bucata. Tot Kappa scria pe ei dar parcă aveau trei de p și doi de a: Kapppaa… Mă uit mai bine și văd că la fel scrie și pe ăștia „originali”. Ce chestie…

Rio Olympics Fencing Women
Romania’s Ana Maria Popescu, right, competes with China’s Anqi Xu during gold medal bout in the women’s epee team fencing competition of the 2016 Summer Olympics in Rio de Janeiro, Brazil, Thursday, Aug. 11, 2016. (AP Photo/Gregory Bull)

Ce perdaf le-am tras fetelor de la scrimă după prima zi de concurs și ce statui le-am făcut după finala pe echipe. Așa ca fapt divers:  erau tot ele și într-o zi și în cealaltă. Și în prima zi și în ultima tot la fel de mult și-au dorit.

Screen-Shot-2016-08-11-at-6.34.23-PM-806x500

Despre băieții de la tenis am fost cârcotași și am spus că puteau lua aurul. La fel de bine puteau să piardă în primul tur. Ar fi fost tot ei și într-o situație și în cealaltă. O zi bună sau o zi proastă dar dorința e aceeași.

Apoi a venit Rihanna la București. Ce mai zarvă, ce vuială pe internet, selfie-uri de la fața locului, hashtaguri, vrăjeli. Fata de pe scenă a fost cam la fel cu fetele noastre de la handbal din primele două meciuri, la fel ca fetele de la scrimă în prima zi. Nu i-a ieșit. Pur și simplu a fost o prestație nefericită. Ea momentan nu are șansa unei a doua zile în România care să demonstreze că poate mai bine. Poate nici nu-și dorește.

Apoi au fost Marian și Cătălina la gimnastică. Și înainte de finala la bârnă a mai fost un gest. Pe Twitter. Un gest frumos, admirabil, un moment de adevărată prietenie de la Larisa Iordache către Simone Biles via întreg mapamondul. Dar era și mai frumos dacă acest gest era făcut în particular și nu în văzul și comentariile întregii lumi. Marian a fost bun de tot dar de data asta au fost alții mai buni. Așa e în sport. Cătălina a avut o zi mai proastă. Cam la fel ca cea a Rihannei la București. Mâine sau poimâine când Cătălina o să câștige din nou o vom iubi din nou.

La fel și pe Rihanna la următorul single și videoclip în care își va arăta jumate de bucă.

rihanna-e1455917826831

Și a venit la București și o Sia impecabilă. Sau defapt nu a fost așa de impecabilă că parcă un pixel fila mai tare ca altul și un fir fin de praf de pe boxa din dreapta a interferat cu nasul pudrat al micii dansatoare de pe scenă. Care nu era Maddie ci Stephanie. Păi de ce nu era Maddie? (Cristina Chipurici dezvoltă subiectul mult mai bine pe blogul ei: pyuric.ro). Sia a avut o zi perfectă dar noi tot nu am fost mulțumiți.

Și acum să vedem unde se întrepătrund toate:

  • Avem o țară în care votăm în funcții publice oameni condamnați pentru corupție aka FURT!!!
  • Ne lăsăm călcați în picioare zilnic de cocalari și șmecheri analfabeți plini de bani;
  • Sorbim zilnic la tv și la radio o multitudine de piese de căcat pe care le știm pe de rost, manele deghizate și ne căcăm pe noi să scoatem un ban din buzunar pentru un CD original sau un bilet la concert dar ne pute când ne cântă live Sia, Rihanna, Queen sau Maroon 5;
  • Suntem un popor care se îndreaptă încet spre obezitate, ne dăm mari că ce superfantastici bicicliști sau înotători sau schiori suntem dar ne pute când o domnișoară de 29 de ani, cu 5 medalii olimpice la activ are o zi mai puțin fericită;
  • Vedem doar ce face celălalt greșit dar niciodată ce facem noi;
  • Ne legăm de sportivi care au ajuns în finale, între primii opt din lume la disciplina lor, REPET: ÎNTRE PRIMII OPT DIN LUME BĂĂĂĂĂ! dar nu vedem că noi nu suntem între primii opt la nimic bun, nici măcar la o competiție între vecinii de palier de la bloc;

Am văzut că s-au făcut comparații între câte medalii am luat la Los Angeles în 1984 când am terminat pe locul doi la numărul de medalii. Învățați istorie băi loazelor! Am fost singura țară comunistă care a participat. Nu au fost nici URSS (pentru cei mai tineri asta înseamnă Rusia de acum plus Ucraina, Georgia, etc.) și nici restul socialiștilor.

Și acum finalul apoteotic: câți bani am investit cu adevărat în sport în ultimii 26 de ani? În cazul în care v-ați dat răspunsul corect mă înțelegeți când vă spun că în acest caz chiar nu trebuie să ne mai hulim sportivii. Sunt niște eroi. Punct.

 

TALENT, NATURALEȚE, ELEGANȚĂ, STIL… IRINA IOANA BAIANȚ

Salutare dragilor,

Azi am onoarea și plăcerea să stau de vorbă cu o artistă extrem de sensibilă, extrem de talentată, foarte ambițioasă și care, spre bucuria noastră a tuturor, a reușit să aducă opereta și musicalul în lumina reflectoarelor, acolo unde de altfel îi și este locul. Câștigătoare a numeroase premii interne și internaționale, foarte tânăra soprană cu care am emoția de a sta de vorbă azi este o prezență de o sensibilitate și frumusețe născute parcă pentru a fi pe o scenă de operă.

În principal o puteți vedea pe scena Teatrului de Operetă și Musical Ion Dacian din București. Este vedeta celui mai nou musical produs la noi, producție care a însemnat seri sold-out la fiecare reprezentație. Vorbesc evident despre ”Fantoma de la Operă”. Dar despre fantome, arii, lieduri și muzică în general vorbesc în continuare cu excepționala soprană Irina Ioana Baianț

1506745_10201650313599424_1756580106_n

Irina bună ziua și îți mulțumesc că ți-ai făcut loc în programul tău extrem de aglomerat pentru a sta puțin de vorbă. Încep cu cea mai simplă și mai grea în același timp întrebare. Ce înseamnă muzica pentru tine?
Muzica este identitatea mea. Forma superioară prin care exprim ceea ce sunt și sursa care îmi încarcă bateriile în fiecare zi.

De ce muzică clasică și nu orice alt stil. Un producător de muzică ușoară ar spune că prezinți pachetul perfect pentru o carieră de succes și în muzic ușoară, și aici mă refer la o super voce plus un look de o eleganță și frumusețe aparte. Așadar, de ce muzica clasică?
Mi-am început drumul în viață cu muzica clasică, mai exact cu pianul, de la 3 ani, și nu am putut renunța la ea pentru că stă la baza tehnicii și culturii de care orice artist are nevoie, mă refer în primul rând la unul profesionist.După 11 ani de pian la liceul de muzică „George Enescu” din București , am luat o hotărâre neașteptată dar foarte inspirată, de a trece la canto clasic, și am avut norocul de a întâlni un om minunat căruia îi voi mulțumi toată viața pentru felul în care mi-a deschis ochii și sufletul către această lume a artei lirice, prima mea profesoară de canto , soprana Liliana Dumitrache.
La acea vreme îmi doream să cânt jazz și mi-a explicat cu blândețe că indiferent de genul de muzică pe care aș vrea să îl abordez, am nevoie de tehnică vocală, iar tehnica se face doar prin studiul canto-ului clasic. Acele elemente de bază , de respirație , emisie și poziționare de sunet se învață numai alături de un îndrumător competent. Zis și făcut! După 2 luni de studiu, m-am îndrăgostit iremediabil de provocarea pe care o reprezenta această manieră de cant, și de infinitul de posibilități pe care un rol le oferă.
Când am început să am confirmări că voci de operă nu se nasc pe toate drumurile și că eu sunt un om norocos și hăruit, nu am avut nicio îndoială că acesta e drumul pe care mi-l doresc în carieră , conștientă fiind de sacrificiile pe care le cere, cât și de satisfacțiile incredibile care mă așteaptă dacă îmi construiesc viitorul cinstit, cu muncă și dăruire.

1780871_10201744482313583_263455583_n

Ai vrut de mică să te faci solistă de muzică clasică sau a fost ceva care a apărut pe parcurs? Cu cine ai studiat? Cine ți-a îndrumat pașii pe această cale?
🙂 Uite că am anticipat întrebarea. După cum am spus anterior , mi-am dorit asta dintotdeauna și am avut noroc și de oamenii potriviți care să mă modeleze.

Cine sunt idolii tăi din punct de vedere muzical?
Nu am neapărat niște idoli. Lumea muzicii clasice nu e foarte mare și cu toții visăm să devenim celebri și împliniți profesional, ca Anna Netrebko, Angela Gheorghiu , sau dacă privim către generația de aur Anna Moffo, Renata Tebaldi, Haricleea Darclee… dar asta nu e tot. Cred că în viață e bine să ai surse de inspirație, dar să nu îți dorești să devii o dublură a unui om de succes, pentru că ce ți-e scris în frunte ți-e pus, iar dacă ai încredere în tine și în steaua ta norocoasă ajungi acolo unde ți-e locul.

22130_10204472027140499_7698933429201455694_n

Din păcate opera, opereta, liedurile sunt mai mult o activitate de nișă în România urmărită doar de pasionați. Nu avem posturi de radio dedicate acestor genuri, nu avem emisiuni sau posturi de televiziune dedicate lor. Cum se simte un artist de talia ta și a colegilor tăi când știu câte ore de muncă și studiu au în spate și sunt atât de puțin promovați comparativ cu niște artiste care trag fusta cât mai sus posibil, își uită vocea acasă, fac un videoclip vulgar la o piesă de o calitate mai mult decât îndoielnică și sunt cunoscute de toată lumea și promovate peste tot în media? Cât de mare e frustrarea?
Ai punctat foarte bine începutul întrebarii, cum că nu există promovare pentru această branșă, de muzică clasică, și aici cred că e cea mai mare frustrare. Nu mă uit prea mult în curtea vecinilor, chiar dacă e greu , pentru că ar însemna să clachez.
Ceea ce ne deosebește pe noi, cei din muzica clasică, de cei din main stream, este longevitatea. Mulți dintre artiștii pe care îi vedem la tv și pe care îi ascultăm la radio nu vor putea face performanță prea multă vreme pentru că mereu vor veni alții mai tineri și mai excentrici care vor face ceva mai extravagant și îi vor înlocui. În schimb noi rămânem, chiar dacă doar pentru o parte din public, valoroși, solicitați și activi și la 70 de ani dacă vrea Bunul Dumnezeu.

În continuare întrebării de mai sus, ce părere ai despre muzica promovată la radio și la TV?
Prefer să mă abțin, cu toate că sunt și oameni pe care îi admir și îmi place muzica pe care o fac, ceea ce reprezintă ei ca persoane și modul în care s-au luptat pentru a valoriza meseria în care cred.
Oamenii au nevoie de diversitate și au dreptul de a alege ce îi reprezintă cel mai bine. E loc sub soare pentru toți și observ cu bucurie asta din ce în ce mai mult. Totuși, în ultimii ani publicul din România s-a îndreptat către partea cultural-artistică tot mai mult, iar acesta este un fapt promițător pentru viitorul nostru.

Care este bucata muzicală cea mai apropiată de inima ta?
Ah! E foarte greu să îți răspund. Sunt mii de refrene care îmi trec prin cap zi de zi, piese care îmi pică în mână și de care rămân fascinată, melodii care îmi trezesc stări indescriptibile de emoție , dar nu aș putea să îți spun una preferată. Ar fi ca și cum te-aș întreba eu pe tine „ pe cine iubești mai mult, pe mama sau pe tata?” 
Descrie-te te rog folosind doar titluri de cântece sau arii celebre.
Ca să îți răspund ar trebui să combin cel puțin 7 limbi străine, așa că prefer să îți dezvălui mai degrabă un citat în care mă regăsesc și care spune foarte multe despre mine: „Finețe fără prețiozitate, energie fără brutalitate” – Frederic Chopin.

1623192_10201650320879606_599488891_n

Care e cea mai muzicală carte pe care ai citit-o?
Citesc destul de mult și am avut multe cărți despre care am spus „Asta e cea mai cea…”, dar mereu am găsit una și mai interesantă. Uite, ultima carte care mi-a pus un zâmbet mare pe buze și pe care am citit-o lejer este „Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul” de Robin S. Sharma.

Ce nu lipsește niciodată din playlistul tău?
Pink Martini și muzica Fado.

1660396_10201650310599349_1354816623_n

Hai să jucăm un joc te rog. Hai să ne imaginăm că împreună cu patru colegi de-ai tăi aveți o trupă de muzică ușoară. Cine sunt colegii, ce nume ar avea formația, la ce instrumente ar cânta fiecare și mai ales, ce stil muzical abordați?
Ok. Aș face un acompaniament simplu de percuție cubaneză sau ceva exotic, cu Adi Nour, Doru Todoruț și Florin Ristei, pe care i-aș pune să cânte și vocal , cu Alex Burca la pian și frații Zamfirescu la chitarele lor magice, și pe Adina Sima !! daaa cu siguranță și pe ea. Am mai mult de 4 membrii însă nu aș putea renunța la niciunul, doar aș mai adăuga cu mare plăcere câteva nume.

Am avut norocul să văd live prestația ta și a colegilor tăi în ”Fantoma de la Operă” și îți recunosc că am fost vrăjit total. Toți sunteți minunați, întreaga producție e fantastică. Cum te simți când faci parte dintr-o asemenea producție?
Onorată, puternică și permanent provocată să îmi depășesc limitele. Să nu crezi că e ușor să ții pasul cu ei. Am fost mereu înconjurată de oameni care m-au ridicat și alături de care mi-am depășit condiția, iar acesta chiar e un noroc. Sunt foarte fericită că am început repetițiile și din noiembrie reluăm reprezentațiile „Fantomei de la Operă”. Abia aștept să închid din nou ochii pe uvertura de deschidere și să las acea vibrație incredibilă să-mi treacă prin toți porii, iar când îi deschid, să privesc sala plină de oameni entuziasmați să ne vadă. E un sentiment absolut copleșitor!

11034294_10204100491812348_536819954217294448_n

Putem să spunem că rolul din ”Fantoma de la Operă” ți-a schimbat viața?
DA!

De ce crezi că nu se pun în scenă mai multe musicaluri în România? Judecând după faptul că ”Fantoma” a fost sold out de fiecare dată se pare că publicul român este avid de astfel de producții. Și totuși de ce așa de rare?
Motivele sunt în primul rând de ordin logistic și financiar. Pentru a pune în scenă un musical la nivelul”Fantomei” trebuie cumpărate drepturi de autor de la agenția care le deține, sunt necesare mijloace tehnice pentru punerea pieselor în scenă (mă refer la aparatură, decoruri, light design, sunet bun, partituri pentru orchestre), regizori, scenariști, costumieri, regizori tehnici și, nu în ultimul rând, distribuții potrivite pentru a reda cât mai fidel esența unui rol și a unei scriituri muzicale.
În al doilea rând, nu există școală de musical în România . Noi pentru pregătirea „Fantomei” am avut un vocal coach de la Londra, asigurat de Teatrul de Operetă și Musical „Ion Dacian”, adică acel om care se ocupă exact de acest stil de cant, care te învață unde și când să vibrezi un sunet, cum să vorbești textul, ce tip de emisie să ai și cum să îți rezolvi pasajele dificile ca textul muzical să sune cât mai aproape de nivelul internațional atât de discutat.

12036759_10205317980088794_6527282796830181719_n

Recunosc că prima oară te-am văzut și descoperit când ai apărut pe scena de la Vocea României în duet cu Tiberiu Albu cântând ”The Phantom of the Opera”, în variantă Nightwish de data asta. Referitor la showurile de acest gen, de ce crezi că cei care au câștigat pâna acum nu au reușit să facă pasul mai departe? Să devină artiști super cunoscuți cu hituri în palmares? Ce le lipsește oare în condițiile în care voce e clar că au, o imagine bună au, relațiile sunt făcute și promovarea de asemenea?
Nu cunosc jocurile de interior din această industrie , însă ca simplu spectator cred că au nevoie să își găsească identitatea muzicală și un management bun care să îi pună în evidență ca artiști și ca oameni. Îi admir pentru performanțele lor și le doresc multă inspirație în alegerile pe care le fac pentru că nu e de ajuns să fii doar înzestrat cu anumite calități, ci ai nevoie și de o minte organizată care să facă din tine un brand pe care publicul să îl ceară.

Se apropie cu pași repezi noua stagiune. În ce producții te vedem și ce alte surpize muzicale ne mai pregătești?
Începem în forță stagiunea la Operetă cu spectacolul „Dolce Vita” , cu „Fantoma de la Operă” cu „ Silvia”, „Liliacul”, gale de operetă și musical în care vor evolua atât artiștii Operetei, cât și colaboratori consacrați. Se pregătesc multe surprize și pentru anul 2016, care va fi unul bogat pentru Teatrul de Operetă și la care voi lua și eu parte.
Am multe concerte în țară, în străinătate un turneu în China la început de decembrie, apoi concerte în Belgia,Olanda, Rusia, Franța , Anglia și Austria.

11010004_10204748169563887_3955173804820796074_n

În București, pe 23-24 decembrie, am onoarea de a participa împreună cu maestrul Vladimir Cosma la Ateneul Român la continuarea turneului de promovare a muzicii de film, concert care nu trebuie ratat pentru că este un regal de emoție și rafinament.
De asemenea, pregătesc un spectacol inedit într-un concept fusion cu artiști consacrați din branșa comercială, despre care voi vorbi la momentul potrivit și care sunt sigură că va revoluționa viziunea asupra spațiului de frontieră dintre cele 2 lumi aparent diferite, dar care iată coexistă și se completează foarte interesant . Va fi o provocare.
Cât despre roluri, mă așteaptă Lauretta din „ Gianni Schicchi”, Musetta din „ Boema”, Micaela din „ Carmen” , Suzana din „Nunta lui Figaro”, Liu din „ Turandot”, însă pe scenele din străinătate, recitaluri de lied și cine știe ce îmi mai rezervă viitorul.

Irina, îți mulțumesc din suflet pentru amabilitate și pentru timpul acordat. În mine recunosc că ai câștigat un fan declarat al operetei și musicalului. Îți urez mult succes în toate proiectele tale.
Mulțumesc și eu și astept cu interes să ne reîntâlnim în sălile de spectacol în cât mai multe producții care să stârnească interesul și deliciul publicului.