CE E DE FAPT TĂRÂMUL MAGIC AL DELIEI?

Salut,

„Tărâmul magic de iarnă” al Deliei (așa cum se numește concertul pe care îl va susține la Teatrul Național – Delia*s Winter Wonderland) a născut de la început controverse. Și ce mai discuții aprinse, ce mai ofuscări, ce mai înfierări din partea unora și a altora. Toate referitoare la prețul biletelor. Care bilete au un preț începând de la 490 ron și urcă amețitor spre 790 ron. Mult? Puțin? Prea mult? Prea puțin? Depinde cu ce comparăm și mai ales depinde de cum ne uităm la acest eveniment.

img-1

Marea majoritate a celor care și-au dat cu părerea au spus că cine e Delia să-și „permită” să ceară atâția bani pe un bilet? Că nu e nici Rihanna (deși calitățile vocale ale Deliei sunt de 10 ori mai bune decât a Rihannei), nu e nici Robbie Williams și că fanul român nu-și permite să dea atâția bani. Ce nu au spus nici unii și nici alții e că de fapt gândeau așa: „măh, fata e meseriașă, probabil că spectacolul o să fie super fain, dar cum să dau atâția bani să merg să văd un artist român?”. Așa că haideți să închidem ochii puțin, să ne imaginăm că Delia e americancă, rupe toate topurile, are super expunere și pune în vânzare bilete la un show unic și inedit. Nu-i așa că parcă sună altfel?  Și oricum în afară de partea cu americanca restul sunt valabile în cazul ei și cu cetățenia actuală din pașaport. Ce, dacă e româncă nu poate să pună în scenă un spectacol demn de orice scenă a lumii? Dacă e româncă nu poate să pună un preț la bilete pe măsura talentului și organizării? Nu țin minte când a venit Andre Rieu prima dată să se fi plâns cineva de scorurile mari la bilete. Tot un artist și el, tot un concert dar altă percepție pentru că omul nu era român. Și da, statutul mondial, bla, bla, bla.

img

Haideți să începem să validăm artiștii români care merită și să-i punem în rând cu cei pentru care scoatem bani serioși din buzunare atunci când vrem să mergem să-i vedem.  Sunt artiști români care reușesc producții din ce în ce mai aproape de ceea ce se vede și la cei care vin de afară. Primele două nume care îmi vin în cap rapid sunt Vunk și Voltaj.

În altă ordine de idei haideți să vedem și ce trebuie să însemne un spectacol pentru un artist și echipa lui. În afară de orice altceva, orice spectacol e o afacere și ca în orice afacere, dacă ești meseriaș o faci să meargă și să scoată bani. Scopul final al unui concert e să producă un venit că de datorii e sătulă lumea. Să aruncăm o privire la afacerea Deliei de la Teatrul Național: tocmai am văzut că (țineți-va bine de scaune!!!) ESTE SOLD OUT!!! Adică toate biletele alea scumpe s-au vândut. TOATE! Chiar nu mai contează cine și de ce a cumpărat bilet. Unii pentru că sunt fani și-și permit. Alții nu sunt fani dar au mirosit că o să fie ceva deosebit și și-au permis să-și ia bilet. Alții pentru ca să arate că și-au permis și ei bilet la Delia și deci valoarea lor, valoarea lor... Dar lăsând la o parte motivele pentru care cineva a cumpărat bilete la acest spectacol, ceea ce contează e că scopul final al echipei care produce acest show a fost atins: s-a vândut tot! E o afacere. Orice producție cât de mică e o afacere și atunci când bagi niște bani în ceva te aștepți ca măcar să ți-i scoți dacă nu faci profit.

delias-winter-wonderland-625x351

Acum nu-i mai rămâne Deliei decât să ofere ceea ce a promis și anume un super-show. Și nu am niciun dubiu că nu se va întâmpla așa.

 

ARTIȘTII ȘI SOCIETATEA

Salut,

Am ales pentru azi un subiect pe care îl gândesc de ceva vreme. Pentru început vreau să spun clar că îmi plac artiștii care au un plan clar în ceea ce privește cariera lor. Îmi plac artiștii care împreună cu staff-ul lor își analizează și pregătesc pașii din carieră întocmai unui plan de afacere. Pentru că exact asta este și o carieră de artist. Dincolo de compoziții și versuri și momente de inspirație trebuie să fie un plan foarte clar de carieră. Ce, când, cum și mai ales ce rezultate se așteaptă. Dacă mă uit bine sunt atât de puțini artiști români care se pliază pe ce am scris mai sus încât concluziile pe care pot să le trag sunt următoarele: fie pe artistul respectiv nu-l interesează decât mica ciupeală (adică mai scoatem o piesă, mai prindem un concert, o nuntă, o cădere de sutien întâmplătoare chiar când se face o poză) fie nu are un staff pregătit suficient pentru o astfel de provocare. Pentru că este într-adevăr o mare provocare și cere oameni pregătiți și specializați pentru așa ceva. Acum să vedem câți astfel de artiști identificați voi în România? Mie mi se pare că se încadrează aici, lejer, Delia, Smiley, Inna, Carla*s Dreams, Vunk și Voltaj. Să mă ierte ceilalți dar mie doar ăștia îmi par interesați de un plan clar de acțiune în cariera lor.

132199651120110925191231-call4artists

Și asta mă duce la topicul acestui post. Din toate planurile de acțiune pe care le au artiștii noștri nu se regăsește nicăieri cel de responsabilitate socială. Recunosc că întrebarea mi-a venit în cap urmărind cursa prezidențială din SUA unde mai toți artiștii și-au exprimat un punct de vedere cu privire la candidatul pe care îl susțin. Aș vrea să văd și artiștii români, mai ales pe cei care sunt pe cai mari că își exprimă părerile despre subiectele de interes național. Să spună că îl susțin pe X sau Y (nu contează pe cine, aici nu vorbim despre opțiuni politice) pentru că de aia. Să spună că o acțiune a guvernului, parlamentului, etc. li se pare într-un anumit fel. Că nu sunt de acord cu tăierea pădurilor de exemplu. Că sunt de acord cu interzicerea fumatului sau că nu sunt de acord cu așa ceva. Mi-ar face plăcere să văd artiștii patriei luând poziție în chestiuni importante pentru țară. De ce? Pentru că vocea lor ajunge mai ușor la oameni, pentru că uneori chiar pot influența pozitiv o campanie doar vorbind despre ea și susținând-o. Să fie clar, știu artiști români care fac acte de caritate, care se implică în ajutorarea unor oameni sărmani și a unor cazuri sociale disperate. Dar nu e de ajuns. Artiștii trebuie să fie prezenți și să își exprime părerea.

Îi înțeleg totuși pe mulți care aleg să tacă pentru că așa mai prind concerte în vreun turneu electoral. Dar artiștii deja consacrați care nu au nevoie de pomana din concertele electorale pot să iasă în față și să-și spună părerea despre lucrurile din societatea românească. Despre păduri, ape, politică, homosexuali, avorturi, fumatul în spații publice, intervenția BOR în alegerea participanților la un concert rock, omorârea animalelor sălbatice, Delta Dunării, sărăcie, Brâncuși, lipsa medicamentelor, rasism, xenofobie, etc.

Un artist e complet în momentul în care are coloana vertebrală și își expune și susține opiniile și opțiunile în spațiul public. Când ia atitudine. Când îi pasă. Când participă la viața cetății. Un artist (și aici cred că e valabil pentru orice om) trebuie să lase la o parte tot ce înseamnă corectitudine politică exagerată și să spună lucrurilor pe nume indiferent cât de dureros e adevărul. Să aibă curajul să spună că piesa unui coleg e furată de la cap la coadă și că el nu vrea să fie asociat cu hoții. Să spună că el nu vrea să apară pe aceeași scenă cu unul care face play-back pentru că nu vrea să fie asociat cu șarlatanii. Să coboare de pe scenă dacă i se pare că locul sau condițiile de desfășurare a spectacolului sunt improprii și pun în pericol pe toată lumea pentru că viața contează mai mult decât banii.

Un artist trebuie să fie un model de urmat și să își asume reponsabilitatea statului lor social. Când ești artist trebuie să înțelegi că asta nu înseamnă doar fani, bani, groupies și bagabonțeală. Înseamnă și responsabilitate, măsură, etică.

E momentul ca artiștii noștri să fie artiști în adevăratul sens al cuvântului.

 

 

CINE CANTA PE BILET?

Salut,

Diseara e concertul Queen+ Adam Lambert asa ca am sa fiu foarte scurt pentru ca ma grabesc spre locatie (impresii o sa aflati zilele urmatoare). Am tot citit in ultimele saptamani, mai des ca in alte dati, o gramada de articole in care diversi (unii avizati altii mai putin) isi dadeau cu parerea despre calitatea muzicii romanesti. Parerea mea o cam stiti. Muzica romaneasca are multi reprezentanti foarte buni, multi compozitori si producatori exceptionali dar muzica romaneasca de la radiouri e de cacat! Un bun amic si totodata un bun cunoscator al fenomenului scria un articol zilele trecute in care dadea exemple ce voci si ce piese interesante au Mihail, Carla’s Dreams, Andra, Delia, Smiley si restul artistilor care se aud pe radiourile comerciale. Nu-l contrazic in totalitate asupra calitatii pieselor unora dintre cei de mai sus. Mie personal Mihail mi se pare fresh si cool, Andra mi se pare ca se pierde in piese prea comerciale, Delia a gasit cheia succesului si orice ar scoate acum devine hit instantaneu iar Smiley a stiut intotdeauna sa cante ce i se potriveste, ce poate si ce prinde. Carla’s Dreams nu imi place desi trebuie sa admit ca la capitolul versuri sunt cel putin interesanti.

Pentru mine un artist de success e acela care are public PLATITOR DE BILET!!! la concertele sale. Un artist care canta doar la zilele berii si la concerte electorale dar nu ar vinde bilete nici membrilor familiei daca ar indrazni sa incerce un concert la care accesul e pe baza de bilet, ei bine, pentru mine acela e un trisor. Un om care nu are fani ci doar niste followeri. Tocmai de aceea le-am aruncat o provocare prietenilor mei de pe FB, atat pe wall cat si in privat sa-mi spuna 5 artisti romani la care sunt dispusi sa cumpere bilet atunci cand merg la concert. Vreti sa stiti cati dintre cei pe care-i auziti zlinic la radiouri cu manelele lor deghizate regasim in lista? Pai hai sa vedem lista. Conform prietenilor mei, dintre care unii sunt compozitori, producatori sau interpreti, ar da bani pe bilet sa mearga la un concert al (ordinea e complet aleatorie):

  • Delia;
  • Andra;
  • Vunk;
  • Vama;
  • Smiley;
  • Brenciu;
  • Omul cu Sobolani;
  • Monica Anghel;
  • Gheorghe Zamfir;
  • Angela Gheorghiu;
  • Holograf;
  • Iris;
  • Directia 5;
  • Tudor Gheorghe;
  • Jazzy Jo;
  • Subcarpatii;
  • Negura Bunget;
  • Akral Necrosis;
  • Kistvaen;
  • Dor de duh;
  • Bucovina;
  • Bosquito;
  • Pasarea Rock;
  • Cargo / Kempes;
  • Artistii de muzica Folk;
  • Taxi;
  • Dan Helciug;
  • Alexandra Usurelu;
  • Maria Radu;
  • Alexandra Ungureanu;
  • Ozana Barabancea;
  • Aureilan Temisan;
  • BUG Mafia;
  • Inna;
  • Vita de vie;
  • Robin and the Backstabbers;
  • Alexandrina Hristov;
  • Coma;
  • Tapinarii;
  • Fara zahar;
  • EMIL;
  • Omul cu sobolani;
  • Les Elephants Bizarres;
  • Suie Paparude;
  • Nicu Alifantis;
  • Travka;
  • Compact;
  • Lucia;

Astia sunt cei care au obtinut mai mult de 5 voturi. Cum? Fara marile vedete pe care le auzim la super radiourile comerciale?

Asa ca mai subtire cu “ce buna e muzica de la radio” ca oamenii aia nu ar vinde nici macar un bilet. Dar sa nu ne facem iluzii ca vor vrea vreodata sa cante live intr-un show doar al lor.

QED.

Pa.

CE-AM MAI ASCULTAT ÎN ULTIMA VREME – MARTIE 2016

Salutare dragilor,

nu știu voi ce-ați mai făcut, ce-ați mai ascultat dar eu știu sigur despre ce o să scriu azi. Nu avem interviuri săptămâna asta drept urmare haideți să ciulim urechile și să descoperim ce au mai încărcat pe YouTube minunatele case de discuri și fabuloasele case de producție muzicală din România.

Încep abrupt cu o piesă încărcată acum cinci zile, compusă de Laurențiu Duță și interpretată de Elena Gheorghe. Se numește „Antidot”, e o baladă nici mai bună dar nici mai proastă ca altele. Nu e rea dar nici spectaculoasă. Elena e una dintre artistele care mie îmi plac dar încă o aștept să-și găsească vibe-ul acela care să fie doar al ei.

 

Despre piesa următoare nu aș scrie niciodată în mod normal pentru că din punct de vedere a instrumentației și a producției nu aș avea ce să remarc la ea. E o piesă așa și așa cu un iz de manea dar motivul pentru care scriu despre ea este vocea lui Fabian Sasu, timbrul său de fan Bob Marley fiind ceva de vis. Pentru acest timbru atât de special îi doresc lui Fabian piese infinit mai bune și mai ales piese de alt gen.

 

Artista care urmează e din ce în ce mai în vogă. Fata de aur de la Famous Production ne dă un mesaj în care ne spune cât de dor îi e după iubitul ei. Piesa e compusă de Randi, interpretată de JO și nu sună rău de loc. Îmi place mult textul.

 

Elena Gheorghe revine în acest post, de data aceasta alături de Naguale într-o piesă compusă și produsă de cei de la Kazibo. Piesa e extrem de interesantă, textul e mișto, are unele părți care sună într-adevăr fantastic iar Elena Gheorghe e chiar meseriașă pe piesa asta.

Deși e lansată la final de februarie includ piesa următoare la luna martie. E una dintre piesele mele preferate din ultima vreme. Textul e fain, fain, real și direct, melodia e exact ceea ce trebuie să fie, orchestrația la fel iar ADDA e mișto de tot pe piesa asta. Mă bucur să văd că ADDA revine în forță pentru că e o artistă completă: compune linii melodice, scrie texte faine și are un timbru care mie îmi place mult de tot. „Dragă inimă” se numește piesa faină pe care vă invit să o ascultați acum.

Din laboratoarele HaHaHa Production vine o piesă tare faină interpretată de Jean Gavril. Eu vă propun să țineți minte numele ăsta că sigur o să mai auzim de el. Piesa e altceva în peisajul muzical de la noi dominat de atâtea manele deghizate. „Totul sau nimic” e ceva fin și special.

După cum bine vedeți, lucrurile bune le țin pentru partea de final. Nu mai repet chestia cu DELIA  e cea mai meseriașă și dorită (pentru colaborări) artistă de la noi în acest moment. Marele ei merit e că reușește să aleagă bine piesele pe care apare și așa e și când vine vorba despre colaborarea cu Taxi. „Atât de trist” e o baladă în stil Taxi cântată în stilul Delia. Foarte faină melodia, textul (ca de fiecare dată când e vorba de Dan Teodorescu) la superlativ.

Am să închei cu piesa unei artiste care nu se numără printre preferatele mele dar care, o dată la câțiva ani reușește să mă surprindă în așa hal încât să mă lase cu gura căscată. Piesa e compusă de RANDI (foarte talentat) și interpretată de Corina. E o furtună caldă plină de sensibilitate și plină de frumos.Pot să înțeleg și videoclipul deși nu-i chiar ușor să faci legătura între text și imagine, dar efectul vizual e fabulos. Revenind la piesă vreau să spun că mi-aș dori să aud mai multe texte de acest gen, instrumentații de acest fel și atunci poate că muzica românească va trece la nivelul superior. Pe Corina vreau să o felicit pentru că a ales să interpreteze piesa asta și că pentru o melodie a ales să fie o doar o femeie sensibilă și talentată și nu o oarecare altă fată din Balcani.

OARE CARE E CEA MAI DIFUZATĂ PIESĂ?

Salutare dragilor!

Cei de la Media Forest (pentru cine nu știe, Media Forest e platforma online unde sunt măsurate și afișate audiențele și numărul de difuzări pentru piesele de pe radiourile românești) tocmai au anunțat topul difuzărilor și audiențelor pentru 2015. Este vorba de top 100 pe care îl puteți vizualiza aici: http://www.mediaforest.ro/Charts/Chart2015.aspx .

Eu voi face niște observații strict pe top 10. Astfel, pe prima poziție este piesa lui Smiley „Oarecare” cu peste patru milioane șapte sute de mii de ascultători (ne-unici) și cu 5298 de difuzări. Astfel, așa cum am scris și în postul despre muzica românească în 2015, hitul celor de la HaHaHa Production a rupt tot anul trecut. Pornit ca piesa de pe fundalul unui spot publicitar pentru o companie de telecomunicații ce iubește culoarea magentă, acest „Oarecare” a prins la public atât prin versurile simple dar pline de miez cât mai ales și datorită unui videoclip extrem de inspirat. Cui nu-i place Charlie Chaplin? 🙂 Oricum, un succes deplin și meritat pentru Smiley&Co.

Pe locul doi este inegalabila INNA cu „Diggy Down”. Ce să zic? Piesa sună bine de tot, are un videoclip extrem de catchy (ca de altfel toate videoclipurile artistei) și are peste tot amprenta Global Music Management și Global Records. Oamenii de acolo și-au făcut treaba bine de tot din moment ce artista a strâns peste patru milioane și jumătate de ascultători (ne-unici) și 4667 de difuzări.

inna1

Amprenta celei mai de succes case de producție și impresariat din România și-a pus amprenta și pe locul trei, ocupat de Carla’s Dream și Delia și a lor „Cum ne noi”. Cum vă spuneam și în postul de care aminteam mai sus, e singura piesă a proiectului moldovean care îmi place cât de cât. Asta datorită clar și Deliei. Cu aproape patru milioane și jumătate de ascultători și 4503 difuzări, ocupă așadar locul trei.

carla-s-dreams-delia-cum-ne-noi-videoclip

Coborâm de pe podium doar pentru a-i asculta pe titanii muzicii de stradă, nimeni alții decât BUG Mafia și al lor „Să cânte trompetele”. Featuringul cu Feli s-a auzit peste tot anul trecut și pe bună dreptate. Piesa e bună, e Mafia și așa cum ne-au obișnuit băieții, scot piese rar, dar și când le scot… sunt hituri clar. Cu 4388 de difuzări și aproape patru milioane de ascultători (ne-unici) cei de la BUG Mafia ne arată că încă sunt acolo sus.

Pe locul cinci e domnul muzicii românești, acest mereu surpinzător Dan Bittman și al său ”Și îngerii au demonii lor”. E una dintre piesele mele preferate pe 2015 și una dintre cele mai difuzate. Numărul de 4833 de difuzări ar plasa-o pe locul doi din punct de vedere al difuzărilor dar media cu numărul de ascultători o duce pe locul cinci.

Artwork

Pe locul șase e una dintre invitatele mele de la secțiunea de interviuri și anume superba Nicoleta Nuca și al ei „Nu sunt”. O nouă producție marca Global Music Management / Global Records. Plus una dintre piesele mele preferate de la Nicoleta.

Pe locul șapte e prima apariție a găștii lui Marius Moga cu una dintre piesele pe care am evidențiat-o și eu în posturile mele. Andra cu Shift ne cântă despre „Avioane de hârtie” și despre cât de mișto se zboară cu ele. Cu 4218 difuzări și cu aproape trei milioane noua sute de mii de ascultători, e unul dintre hiturile anului trecut.

artwork(1)

Încă o lovitură marca Global Music Management / Global Records vine prin intermediul simpaticei Lariss și al ei senzual „Dale Papi”. E interesantă povestea acestei piese căreia niciun radio comercial de la noi nu i-a acordat încredere la început. Doar după ce a prins afară și-au întors privirea și „specialiștii” directori de programe de la noi spre ea. Să ne înțelegem, piesa nu e vreo capodoperă dar nici nu e cu nimic mai prejos decât multe alte piese de la noi sau de afară. Cu 3550 de difuzări și puțin mai mult de trei milioane și jumătate de ascultători este unul dintre hiturile lui 2015.

Cei de la Famous Production nu puteau să lipsească din Top 10. JO împreună cu Randi și a lor „Până vara viitoare” a strâns 3410 difuzări și trei milioane și jumătate de ascultători.

melodia_zilei

Poziția a zecea este ocupată de intenția cu iz brazilian a celor de la Kazibo Music. Naguale împreună cu Andra ne cântă „Falava”, Și ne-au cântat-o de 3363 de ori în 2015. O piesă pozitivă și plină de viață și cam atât.

Naguale-Falava-2015-1200x1200

Astea sunt primele zece poziții din 2015 conform celor de la Media Forest, calculate ca o medie între numărul de difuzări și numărul de ascultători ne-unici.

Am să închei cu o ciudățenie a acestui top și anume Delia și ale ei „Aripi de vânt” s-ar clasa pe locul șase conform numărului de difuzări, cu 4308, dar e trasă în jos până pe poziția a unsprezecea de numărul de ascultători (trei milioane trei sute de mii).

Ca o concluzie, Global Music Management / Global Records este performerul anului 2015 din punct de vedere al difuzărilor. Dar, dacă aruncați o privire la toate cele 100 de poziții ale topului o să vedeți că este dominat în întregime de cei patru mari: Global Records, HaHaHa Production, Kazibo Music, DeMoga Music.

Până data viitoare, vă doresc să ascultați ce muzică simțiți!

MUZICA ROMÂNEASCĂ ÎN 2015

Disclaimer:

FOTOGRAFIA CARE ÎNSOȚEȘTE ACEST ARTICOL ESTE UNA DINTRE COPERȚILE PE CARE AM GĂSIT-O ATUNCI CÂND AM DAT SEARCH CU „MUZICĂ ROMÂNEASCĂ 2015”. MIE MI SE PARE CHIAR POTRIVITĂ PENTRU CE AUZIM DE MULTE ORI LA RADIOURILE NOASTRE.

Salutare dragilor!

Mi-a luat ceva timp să-mi fac curaj să scriu despre anul muzical 2015 în România. În primul rând că în fiecare an, în luna ianuarie eu sunt mai zen și nu prea vreau să supăr pe nimeni. În al doilea rând pentru că am așa o mâncărime în degete atunci când scriu și mi-e că „agresez în scris” pe cineva. Dar am ajuns la concluzia că mi se cam fâlfâie de acest „în al doilea rând” așa că bagă mare copile cu scrisul.

Din start vreau să spun răspicat și clar că pentru mine, anul 2015 a fost clar câștigat și dominat de Kazibo Music.

kazibo_-_ovidiu_baciu_alex_pelin_-_photo_1

Bine lansați pe orbită în 2014 de aripile de vânt ale Deliei, băieții au continuat în 2015 să fie preferații radiourilor comerciale de la noi. Fie că a fost Dan Bittman cu demonii îngerilor săi, fie că a fost Delia din nou (deși din păcate piesa aia cu inimile desenate pe asfalt are bucăți mari copiate la greu din „Kiss the Rain”, piesa celebrei Billie Myers, inclusiv bucăți mari de text) sau Andra cu cântecelul ei „Falava” , cei de la Kazibo au fost producătorii preferați ai artiștilor și directorilor de programe români. Au reușit o colaborare și cu celebrul Markus Schulz, așa că per total, 2015 a fost marcat de hiturile lor.

A nu se înțelege că titanii muzicii comerciale de la noi au dormit. Nici pe departe. Smiley și echipa lui de la HaHaHa Production

cec1852f94592fc8a91ec2934ea49a42

au început anul perfect cu Sore și magnetul ei de frigider iar apoi ne-au dat unul dintre mega hiturile anului și anume „Oarecare” al domnului Smiley.

A urmat o inteligentă și interesantă campanie de lansare a unei piese pe zi în fiecare zi a lunii mai, pe numele ei #maimusic. Nu pot să spun că vreuna dintre piesele lansate atunci a rupt în două topurile dar contrar acestui lucru pot să spun că sunt câteva dintre ele asupra căruia ar trebui să vă aplecați pentru că sunt chiar faine. NU de radio, dar tocmai asta le face foarte faine. Printre hiturile anului marca HaHaHa să nu uităm de duetul Lora vs. Peter Pop și a lor „Singuri în doi” și de îndrumarul lui Sore despre ce să facem atunci când vremea e rea. Lovitura decisivă a venit însă chiar pe finalul anului când Doc, Motzu și Smiley ne-au anunțat că și-au pierdut buletinul. Piesa asta o să fie rupere. Mark my words!

Nici Marius și oamenii lui de la DeMoga Music nu au stat degeaba. photo Ne-au dat niște piese interesante. La o derulare rapidă amintesc Andra și al ei „Niciodată să nu spui niciodată”, sau Robert Toma cu Marius Moga și al lor „Toată vara” și din nou Andra cu Shift și avioanele lor de hârtie plus Ruby cu What’s Up și îndemnul lor să nu punem la suflet. Dacă am uitat ceva să îmi fie cu iertare.

Anul 2015 a însemnat și afirmarea totală a unor artiști care într-adevăr merită mai mult. Aici vorbesc de Alina Eremia și a ei „A fost o nebunie”. Alina e o artistă care mie îmi place foarte mult și sper să-și găsească drumul clar în muzica românească pentru că merită. Are voce, are prezență, are tot ce-i trebuie și ea chiar este „o nebunie”.

Tot în 2015  și-a găsit locul bine stabilit în muzica românească Carla’s Dreams. Eu unul nu sunt fanul acestui proiect, ca să fiu sincer chiar nu îmi place, dar trebuie să fiu cinstit și să recunosc și eu că aduce ceva nou în muzica asta a noastră. A rupt topurile împreună cu Delia povestindu-ne despre cum ne noi iar pe finalul anului ne-a spus „te rog”.

Dacă am uitat ceva bun din 2015 vă rog să mă trageți de mână și să-mi spuneți.

Ei și acum să vedem cine sunt cei și cele care mi-au provocat sângerări de urechi în 2015. Am niște piese care îmi provoacă arsuri pe creier și sângerări masive de urechi de fiecare dată când le aud și nu găsesc destul de repede butonul de schimbat canalul. Într-o ordine absolut aleatorie încep cu mizeria „capodopera” produsă de Adrian Sina și (să zicem cu indulgență) interpretată de Lidia Bubble și care ne vorbește despre cum individa interpretă le  spune fetelor despre tot ce-i face și ce nu-i face pedepsitul cu care se iubește tandru. Trec repede spre o altă chestie produsă de același domn de mai sus și care e o (din nou cu indulgență) re-interpretare / distrugere a unei piese proaste din folclor. E vorba despre o chestie cu o durere rea de ochi atunci când stelele luminează pe ei. Interpretează domnul Sina cu doamna Sandra N. Groaznic. Tot pentru premiul „xilofonul dezacordat” candidează cu succes și piesa Corinei despre petardele (pardon) doamnele din Balcani. Mie sincer piesa mi se pare un mic ghid de buzunar, un îndreptar cântat despre cum să fii o pițipoancă și o parașută profitabilă. Fetelor, care vă regăsiți, sper că o să vă ajute în carieră. Ultima „capodoperă”  care îmi vine în minte e reinterpretarea clasicei „Aseară ți-am luat basma”. Omul care o strică se numește Uddi (păcat pentru că în duetul cu Delia părea chiar mișto omul) și oricât încercați să mă convingeți că piesa e din stilul preferat de Bob Marley, mie tot a manea deghizată îmi sună. Mă opresc aici cu piesele care m-au distrus psihic în 2015.

Ca să închei capitolul cu piesele românești pe radio, senzația e nașpa. Marea lor majoritate sună a manele deghizate într-un fel de dance-hall. Și sună rău de tot. Calitatea versurilor e mai jos ca niciodată și din păcate rockul lipsește cu desăvârșire. Dragii noștri producători, buni de altfel unii dintre ei, au cam pierdut trendul de afară și se mulțumesc să se bălăcească în manelele astea.  Soundul e departe de ce se aude afară (vezi un Disclosure, Kygo, The Weekend, Taylor Swift, Rihanna, Sam Smith, Adelle) dar dacă mă uit și cine sunt  unele dintre „vocile” care prestează la noi îmi dau seama că dezbrăcatul nu merge cu cântatul, altfel cei enumerați în paranteza de mai sus nu mai existau. Și îmi pare rău pentru că voci avem slavă Domnului, compozitori foarte buni încă avem. Nu avem oameni de radio cu coaie care să spună stop manelizării. Și mai lăsați-mă cu „asta se cere”. Asta oferiți, nu prezentați nicio altă alternativă. Dacă „asta se cere” era adevărul, nu erau 300.000 de oameni la Untold, nu erau 60.000 la Robbie, nu era sold-out la Festivalul Enescu sau la Electric Castle.

Dar eu sunt optimist. Am speranțe că ne vom deștepta la un moment dat și nu îi vom mai lăsa să ne bage pe gât toate parașutele care fac strip-tease în timp ce dau cu playback. Anul a început promițător cu buletinul pierdut al lui Doc, Motzu și Smiley și cu Delia și piesa ei (sponsorizată de sindicatul stomatologilor – glumesc evident) despre gura ta.

Hai să auzim (de) bine pe 2016!

DESPRE ASASINII AUDIO

Dragilor recunosc că deja începe să îmi facă rău tot ce aud pe radiourile astea comerciale de la noi. Cu vreo două, trei excepții gen Europa FM sau VIBE FM și încă vreo două, restul par să fie varianta muzicală a emisiunilor lui Măruță și Capatos. Cine sunt mă oamenii ăștia care fac playlisturile la unele radiouri? Cu ce am greșit bă nonvalorilor să difuzați până la epuizare toate parașutele afoane care prezintă piese furate și texte de o imbecilitate crasă? Chiar sunteți cocliți până în măduva oaselor? Vouă chiar vă plac pseudo-manelele alea pe care le difuzați?

scary-music

La un moment dat speram că muzica românească e pe un drum bun. Acum încep să realizez din ce în ce mai mult că nu mai avem nicio șansă. Atâta timp cât transformați în hituri și vi se par wow mizerii gen ”Fete din Balcani” (cu refrenul furat by the way) sau varianta aceea mizeră a clasicei ”Aseară ți-am luat basma” (poate oricând să țină loc de două degete băgate adânc pe gât) măcelărită de un domn cu numele de scenă Uddi, ce pretenții să mai avem. Mă oameni buni, în afară de Delia (a fost anul ei categoric și fără îndoială), Andra și Nicoleta Nuca mai sunt domni și doamne care au voce, cântă live excepțional și au niște piese extraordinare. Dar voi surzilor nu le auziți.

348bfd248ad62afa51523a7957eef47a

Băi criminalilor audio, mă, voi o mai țineți minte pe Paula Seling, pe Ovi, pe Maria Radu, pe Feli, pe Jazzy Jo, pe Iolanda Moldoveanu, pe Aliona Moon, pe Monica Anghel și pe Luminița Anghel? Mă oamenilor, ați auzit vreodată în viața voastră de Byron (trupa nu poetul), de Robin & The Backstabbers, de Grimus, de Vița de Vie? Vă mai spun ceva numele de Adrian Ordean, Leo Iorga, Cristi Minculescu? Băi nonvalorilor, asasinați radiofonic generații întregi. Profitați de lipsa de educație a unor copii pentru a le băga pe gât ”modele de reușită în viață” din genul ălora care nu sunt în stare să cânte fără auto tune și de aceea apar în p..da goală prin videoclipuri.

tumblr_muy7f9eTGx1rdfgw4o1_400

Mă voi ascultați ce se cântă și se promovează afară? Nu vedeți că hiturile pe care le faceți voi artificial prin difuzări repetate nu au nicio șansă peste graniță? Chiar nu vă spune nimic lucrul ăsta? Știu, pot să închid radioul dacă nu îmi convine, pot să schimb postul dacă sunt nemulțumit. Dar cu copiii ăștia la care le stricați viitorul de ascultători de muzică ce aveți? Ce aveți de câștigat de promovați tot ceea ce promovați?

Gata, că m-am răcorit, dar din păcate în ceea ce privește calitatea pieselor de pe radio mi-am pregătit hainele cernite…

flat-line-pic

RIP Romanian Music…

DA, MAMA! ÎMI PLACE DELIA

Da mamă, îmi place DELIA. Îmi plăcea încă dinainte de ultima piesă. Îmi plăcea încă de când era la N&D. Îmi plăcea și atunci când căuta ”Parfum de fericire”. Și trecând peste timp, am adorat-o când a scos ”Aripi de vânt”, cea mai bună piesă a anului trecut în România. Da mamă, îmi place Delia pentru că are vocea și talentul să cânte orice își propune.

11225211_846554218773017_78161380357545213_n

Da, mamă, îmi place de mor și ultima piesă a ei. Îmi place că a provocat un val de discuții cum nu am mai întâlnit în muzica românească de multă, multă vreme. Îmi place mesajul, dincolo de interpretarea mot-a-mot a refrenului cu referințe bahice. Îmi place că Delia cântă în sfârșit ce simte. Îmi place că în sfârșit am trecut la alt nivel muzical în România. Îmi place că am trecut de textele alea fade și agramate, că am trecut de textele și vrăjelile alea ”politically correct” și că am început să spunem lucrurilor pe nume.

11139010_725659224228673_7517709466062744369_n

Nu mamă, nu sunt de acord cu cei care spun că piesa Delia instigă la alcoolism. Nu mamă nu m-am făcut mangă niciodată de dorul nimănui sau din dragoste și nu pentru că nu mi-ar fi fost dor ci pentru că nu mi-a venit. Și n-o să ma fac mangă nici acum că îmi spune Delia. Cum nu m-am apucat de băut sau de droguri nici când ascultam Mafia sau Paraziții. Fiecare înțelege din muzică ceea ce vrea. Dar dacă Mafia vorbea de spargeri și crime aia nu înseamnă ca mâine merg și sparg vreo bancă. La fel, nu mă duc acum să mă îmbăt doar pentru că Delia are o piesă pe tema asta.

Da mamă, cred că piesa asta a Deliei le dă prilejul tuturor celor cărora nu le convine nimic să mai elimine un miros. Și cred că am înțeles, toți ăștia de le pute orice ar trebui să-și facă un control pentru că am impresia că defapt pute de la ei. Sunt atât de putrezi încât nu le mai place nimic și nimeni. Nu-i invidiez pentru că nu am ce. Au mai găsit că vezi Doamne refrenul ar fi plagiat. Nu e adevărat. E plagiată piesa dinainte a Deliei, cea cu desenele pe asfalt. Dar nu asta. Asta e chiar o piesă foarte bună.

11693996_725659297561999_7527880336688596528_n

P.S. Fotografiile sunt luate de pe contul de Facebook Delia Official.

Despre cum se promovează un artist, cum, ce și de ce…

Salut dragilor,

Începe să-mi fie din ce in ce mai clar că nu suntem chiar așa departe de ceea ce înseamnă industrie muzicală (în sensul pe care îl oferă acestui concept ceea ce se întâmplă peste ocean), suntem extrem de departe. Vă invit să citiți articolul din revista americană Billboard despre modul cum primele cinci single-uri extrase de pe albumul Arianei Grande sunt toate de top 10. Articolul e scris de Gary Trust și îl găsiți în întregime accesând linkul http://www.billboard.com/articles/columns/chart-beat/6546185/five-hits-one-album-the-strategy-behind-ariana-grandes-singles.

ariana-grande-billboard-650_1

În articol Gary vorbește despre strategia de promovare a pieselor Arianei, făcându-le pe acestea niște super hituri. Astfel, deși ”One Last Time”, piesa nou lansată a Arianei e considerată de Charlie Walk VP-ul de la Republic Records ca fiind piesa care trebuia să aiba prima opțiune atunci când a apărut albunul, pentru a da tonul proiectului și a arăta publicului ce se dorește cu acest album, a fost aleasă ca primă opțiune de promovare piesa ”Problem” (lansată cam acum un an).

De aici încolo totul a ținut de strategie și mai puțin de valoarea pieselor. Următorul single a fost ”Break Free” datorită vibe-ului de vară al piesei. Cu cel de-al treilea single e o poveste de promovare a altui album. Astfel, piesa ”Bang Bang” a fost lansată ca single atât pentru a o promova în continuare pe Ariana, dar și pentru a deschide ușa spre albumul lui Jesse J, cea cu care Ariana cântă împreună în această piesă.
Al patrulea succes a venit cu ”Love Me Harder” și a fost o decizie bazată pe anotimp. Piesa e mai întunecată, mai melancolică și se potrivea mai bine cu sezonul de toamnă /iarnă.

Și iată că în final a venit și rândul piesei ”One Last Time”, care e deja un super-hit peste ocean.
Am făcut rezumatul acestui articol din Billboard pentru a putea pune întrebarea care mă macină defapt: chiar avem o industrie muzicală în România sau defapt suntem încă în perioada unor pași timizi în direcția cea bună? Pentru că în afară de vreo câteva exemple de promovare bazată pe o strategie clară, restul pare a fi așa la grămadă și pe principiul ”am o piesă, sună ok, hai să o lansăm”.

În direcția cea bună mi se pare că merg băieții de la Vunk care în ultimii ani au o adevărată strategie de promovare a albumelor, pieselor și concertelor. Fiecare piesă face parte dintr-o poveste bine pusă la punct, orginală și mai ales cu succes la un public sătul de lansări de piese fară nicio idee in spate.

Îmi mai place ideea celor de la HaHaHa Production cu #maimusic. Astfel, Smiley și compania lansează în luna mai câte o piesă pe zi. E o idee originală și care merită salutată, mai ales că se vede ca e rodul unui plan de promovare bine pus la punct.

În rest, cu riscul să mă înșel totuși, nu știu alte campanii de lansare de piese/albume care să aibă în spate ceva coerent, original și interesant. Chiar și piesele care au rupt radiourile în două anul trecut au venit pe nesimțite și tot așa au și plecat. Să luăm exemplul Deliei cu piesa ”Aripi de vânt”. A intrat fulminant pe radiouri, fără o minimă campanie de promovare și a rupt tot. Doar după succesul fulminant al piesei, artista și-a dat seama că aceasta mai poate fi exploatată și astfel s-a născut concertul de la Sala Palatului. Concert pe care Delia, una din primele trei voci ale țării după părerea mea, îl merita cu prisosință mai de mult.

Și exemplele pot continua. Astfel, revin cu speranța că artiștii români, cei care au cu adevărat ceva de spus, încep să înțeleagă că doar melodia în sine nu mai are putere fără o strategie de vânzare. Și atunci când vor începe să exploateze la maxim potențialul de marketing al imaginii lor, să pună în scenă producții originale și să vândă bilete, ei bine, în momentul ăla se vor separa adevarații artiști de cei care trăiesc dintr-o piesă și un concert la Zilele Berii, Micului și Cârnatului.

Atât pentru azi.
Vlad.