CANTECE SI POLITICA

Traim zile agitate pline de idealuri, confuzie, lehamite, indignare si speranta. Traim zile in care ne ridicam vocea spre niste politicieni pe care-i doare fix intre buzunarele de la pantaloni de noi si care isi vad in continuare de treburile lor mai mult sau mai putin murdare. Stiti bine ca pe blogul acesta nu fac politica ci vorbesc despre muzica. Am fost aproape zilnic in Piata Victoriei si ma mandresc cu lucrul asta. Am gasit oameni extraordinar de creativi si am intalnit foarte multi artisti: actori, cantareti, compozitori, oameni de media, etc.

Muzica inseamna uneori si politica. Am mai scris aici pe blog ca in alte tari, atunci cand au loc evenimente sociale importante, artistii isi exprima opiniile si sustinerea politica pentru unii sau altii. De-a lungul vremii s-au scris o gramada de melodii cu mesaje politice, unele ajunse adevarate declaratii a unor generatii, altele mai putin cunoscute. Azi vorbim asadar despre cantece cu mesaje politice.

Incep cu un cantec din 1988, care da si numele unui album lansat in acel an. Formatia e Metallica si melodia se numeste “…And Justice For All”. Piesa e despre o justitie plina de coruptie si falsuri, plina de bani murdari si decizii controversate. De altfel versul:  “Halls of justice painted green, money talkin’..” e defintioriu pentru piesa. Deloc o coincidenta, titlul piesei e identic cu ultimul vers din “Pledge of Allegiance” (“Juramantul de credinta”) pe care toti elevii il recita in scolile americane la inceputul fiecarei zile. Are legatura si cu filmul cu acelasi nume din 1979, film in care Al Pacino interpreteaza un avocat care realizeaza ca sistemul de justitie e plin de coruptie si favoritisme.

O alta piesa extrem de interesanta e “30 Year War” a celor de la Manic Street Preachers. Piesa face parte de pe albumul “Rewind The Film”aparut in 2013. Basistul Nicky Wire, cel care a si scris textul descrie piesa ca pe o portretizare a razboiului continuu pe care clasa conducatoare il poarta impotriva clasei muncitoare inca de pe vremea reformelor deloc populare adoptate de guvernul condus de Margaret Thatcher. Textul piesei e plin de metafore si comori ascunse, una dintre ele fiind versul “hiding Lowry’s paintings” care se refera la tablourile pictorului L.S.Lowry faimos pentru picturile sale in care apar oameni ai muncii surprinsi in diferite ipostaze si deseori desenati foarte simplu, semanand cu niste bete de chibrituri.

Piesa urmatoare este una dintre preferatele mele. Face parte de pe unul dintre cele mai bune albume rock ever si cu siguranta cel mai bun album Green Day. Albumul se numeste “American Idiot” iar piesa despre care vorbim are acelasi nume. Tot albumul e o furtuna rock cu accente politice. Sa nu uitam ca pe acest album sunt si “Wake Me Up When September Ends” sau “Boulevard of Broken Dreams” sau “Hollyday” si mai presus de ele incredibila “Jesus of Suburbia”. Toate vorbesc despre realitatile politice si sociale din societatea americana a anului 2004. “American Idiot” e o piesa extrem de puternica, ea deschide albumul si mesajul e extrem de simplu si direct: “nu mai vreau sa fiu un idiot american si sa fac parte dintr-o agenda care se adreseaza unui redneck / nu sunt mandru sa fiu numit redneck si nici nu sunt un redneck”. Piesa vorbeste si despre o natiune, cea americana, condusa de mass-media partinitoare si care are interese ascunse.  Piesa si intreg albumul ataca SUA dar in acelasi timp ambele sunt extreme de americane.

Din aceasta enumerare nu puteau sa lipseasca cei de la Sex Pistols. Extrasa de pe primul lor material discografic “Anarchy in the U.K” a insemant o revolutie muzicala si a generat o agitatie enorma in societatea britanica a anului 1977. De altfel, albumul a fost lansat si promovat cu greu deoarece majoritatea radiourilor si revistelor de specialitate nu au dorit sa aiba de a face cu trupa tocmai din cauza mesajelor anarhiste. Piesa despre care vorbim este un protest impotriva monarhiei britanice si o chemare la anarhie. Trupa este oricum recunoscuta pentru apetitul si talentul de a genera scandaluri si controverse prin atitudinea anti-establishment si prin metodele de manipulare a presei de specialitate. Cu un puternic mesaj politic, piesa punkerilor britanici a intrat in istoria muzicii.

Paragraful care urmeaza e impartit in doua. Prima parte se refera la “Dear Mr. President”, piesa celor de la 4 Non Blondes. Aceasta e despre ierarhiile puterii guvernamentale. E despre a arunca o privire in jurul tau, a vedea toate problemele si mai ales despre sentimental ca cineva este totusi responsabil pentru ele sau rezolvarea lor. Piesa a fost interzisa la unele posturi de radio, mai ales in statul american Texas, deoarece era vazuta ca un atac la adresa presedintelui George Bush Sr. (reprezentant de seama al statului Texas). A doua parte a paragrafului e dedicata cantecului cu acelasi nume si cu aceeasi tematica, dar mult mai cunoscut, interpretat de P!nk. De inteles totusi, avand in vedere apropierea si colaborarea constanta dintre artista si fosta solista a trupei 4 Non Blondes. Piesa e compusa de P!nk si se adreseaza unui alt presedinte Bush si anume George W. Bush pe teme extrem de controversate in timpul mandatului acestuia: razboi, homosexualitate, oameni fara adapost, avort, consumul de droguri. Cantecul e interpretat impreuna cu Amy Ray si Emily Saliers din Indigo Girls, ambele impartasind mesajul si manifestul piesei.

Sa nu credeti totusi ca nu avem si noi romanii cantecele noastre de protest pe teme sociale si politice. Avem si sunt niste melodii foarte faine si puternice si am sa scriu despre ele intr-o postare viitoare.

ÎN LUMINILE RAMPEI CU ALEXANDRA TIMOFTE

Salutare dragilor,

Azi am o nouă invitată. Pentru amatorii de voie bună și comedie ea este o prezență extrem de cunoscută. Mereu veselă și zâmbitoare, mama unei fetițe adorabile, a fost la un moment dat agent al Serviciului Român de Comedie. În același timp a fost cea mai sexy și mai răvășitoare întruchipare a Crizei, în cadrul aceluiași program de comedie. O mai știți și din ”Spitalul de demență”, o mai recunoașteți și pe scena teatrului Nottara, sau pe alte scene unde participă în calitate de invitată/colaborator dar azi vorbim cu ea despre muzică.

Pe scurt și ca sa-i dăm drumul la treabă, Alexandra Timofte ”LET’S TALK MUSIC!”

10603470_10204582287215663_7471708105719456156_n

Bună Alexandra și mulțumesc pentru amabilitate. Încep direct prin a te întreba care e genul tău muzical preferat? Care sunt artiștii tăi preferați?
Bună, nu pot spune că am un singur gen muzical preferat. Îmi place la nebunie soul ,jazz-ul, iubesc rock-ul și ador reggae. Artiști iubiți de mine sunt destui, de la Queen, Metallica,The Rolling Stones, Red Hot Chili Peppers, Bob Marley,până la Amy Winehouse, Kings of Leon.

Care sunt piesele care nu lipsesc niciodată din playlistul tău?
The Unforgiven, Nothing Else Matter – Metallica
Somebody to love – Queen
No woman no cry – Bob Marley
Sex on Fire – Kings of Leon
Back to black, Rehab – Amy
Californication – Red Hot Chili Peppers

E doar impresia mea sau parcă în ultima vreme avem o campanie bine orchestrată de promovare a non-valorii în muzică și mass-media?
Tind să cred că, la noi în țară se promovează industrial, fără a știi, corect și exact care sunt ”cotele talentului”. Dar, îmi place să cred și să sper, că există șanse și pentru cei care merită cu adevărat, care muncesc enorm și care într-un final reușesc și sunt susținuți și promovați așa cum trebuie.

10501912_10206744754195986_8162306188461339469_n

Din ce în ce mai mult, în ultima vreme, mesajul pieselor, nu doar cele românești dar despre ele doresc să vorbesc acum, promovate de radiourile comerciale este la cel mai jos nivel posibil. Cel puțin mie așa mi se pare, mesaj foarte slab sau inexistent dublat de niște versuri pline de greșeli gramaticale voite pe post de ”fiță”. Ăsta e nivelul ascultătorului român de radio? Asta e ceea ce dorește el? Oare lipsa de educație de orice fel, are vreo legătură cu gusturile muzicale?
Știi ce cred, că în zilele de astăzi, puțini sunt cei care își doresc să asculte cu tot trupul o melodie, să filtreze versurile și să le simtă în adâncul minții. Acum muzica, e făcută să se danseze și să se ”zbânțuie” oamenii în cluburi., la party-uri. Ritmul e pe primul loc. ” Se poartă genul ăsta muzical anul ăsta? Perfect, hai să scoatem cât mai multe piese..” . Cred că este valabil peste tot în lume. Cei care au de facut muzică de calitate și care vor să facă asta, o fac și își păstrează linia.

Nivelul foarte jos al mesajului e însoțit de o promovare excesivă a vulgarității la un nivel fără precedent parcă. Se promovează ca fiind ”cool” un model de ”panaramă de parc de rulote – trailer park white trash”. Asta e ceea ce vrea publicul? Artiste care cântă mai puțin dar arată mai mult și mai murdar? (vezi Iggy Azalea, Miley Cyrus).
Fiecare vrea să se remarce și să șocheze într-un fel sau altul fie că ești mai dezbrăcat sau îmbraci tot felul de ciudățenii. Aici , cred că, în spatele acestei imagini a fiecăruia, există o întreagă echipă de oameni care gândește întreg conceptul și felul artistului. Și dacă, genul acesta de artițti,reușesc să șocheze, rămână în mintea spectatorului, poate îl capteaza ca fan și așa nu mai contează ce cântă, omul vrea să revadă artistul, este curios cu ce o să-l mai surprindă.

1384350_10202229511877750_559933223_n

Descrie-te te rog folosind doar titluri de cântece.
Don’t stop me now; Show must go on 🙂

Care e cartea cu cea mai mare muzicalitate dintre cele pe care le-ai citit?
La Țigănci de Mircea Elade, este prima care mi-a venit în minte când am citit în întrebarea ta cuvântul ” muzicalitate” . 🙂

230241_2092421468648_7160668_n

De ce crezi că artiști de o certă valoare dar care au ghinionul să poarte pecetea anilor 80-90 sunt oarecum dați la o parte? Mă refer la o Mirabela Dauer, Corin Chiriac, Elena Cârstea, Adrian Enache, Marcel Pavel, Aurelian Temișan? În afară, păastrând proporțiile, un show al lui Tom Jones sau Phill Collins, rarele apariții ale Celinei Dione, toate astea sunt văzute ca ocazii excepționale. La noi, sunt considerați expirați și dinozauri, deși muzica românească din acei ani s-a clădit pe umerii lor? E vorba doar de marketing sau e ceva mai mult?
Eu nu vreau să cred că sunt dați la o parte. Ei au publicul lor, și își păstrează cu respect și deminitate tot ce au realizat până acum, fără să își schimbe direcția doar pentru a fi pe primele pagini ale tabloidelor. Cine îi are de ascultat și de văzut, știe unde să îi găsească. Cât despre respectul față de ei, că sunt considerați expirați, asta ține de fiecare ca om, atâta timp cât trăim într-o perioadă în care nici măcar școala nu mai este ce a fost, oamenii judecă dupa cum cred ei că este mai bine, în clipa respectivă, fără a căuta în trecut.

10959448_10206058565841706_7511440420601450349_n

În afară, minim 50% din succesul unei producții muzicale e dat de partea de PR. De ce artiștii români neglijează segmentul acesta? Cu două, trei excepții plăcute, artistul român, când își lansează un produs muzical nou, în afara unui comunicat fad de presă, lipsit de orice originalitate și plin de banalități, nu face nimic. E o problemă de bani sau e o problemă de educație de show-bussines?
Tind să cred, că la noi, încă, nu este foarte bine dezvoltat acest PR. Mai avem de învățat, în ceea ce înseamnă vinderea, promovarea unui artist. Puține sunt cazurile fericite care au parte de un PR bun la noi în țară.

Ești mămica unei fetițe superbe . Cât de mult contează muzica în dezvoltarea și educația unui copil?
Noi, Ruxandrei, din prima zi, de când am adus-o acasă de la maternitate, i-am pus muzică în camera ei, adormea cu muzică, se trezea cu muzică. Acum dansează și cum aude muzică ridică mânuțele sus și se „bâțâie” în legea ei. Muzica în general, fie că sunt câteva sunete, fie că este o baladă, sau muzică pentru copii, sau rock cred că este foarte importantă în dezvoltarea celor mici.

319082_2396453669263_1804601_n

Cât de mult contează educația muzicala a unui popor?
Contează pentru sufletul și mintea ta, în primul rând te ajută mult în comunicare, în deschiderea unor noi orizonturi.

Hai sa încercăm un joc. Alege patru colegi de breaslă, dă-i câte un instrument fiecăruia și astfel aveți o formație. Cine sunt colegii, ce stil muzical ați aborda și ce nume ar avea formația?
Hahahhaha… Nu pot să mă opresc la 4 dintre ei, m-am tot gândit, am face un show întreg cu mai multe trupe…e greu să mă opresc la 4 dintre ei. Am fi o armată de oameni și mi-ar suna a Fanfară. :-))))))))))

10398964_1191611948973_6216175_n

În ce proiecte ești implicată acum? Te-ar atrage să joci într-un musical?
Mi-ar plăcea teribil de mult să joc într-un musical, dar știu sigur că nu cred că voi reuși, pentru că, din păcate, natura și mama mea, nu mi-au oferit o voce din care să pot realiza sunete frumoase, muzicale. 🙂 Dacă voi reuși să iau o audiție pentru un musical, cred că aș lua doar pentru fetele din spate care știu să danseze și care să completeze artistul principal. :-))))))))))))).
Nu cânt nici măcar în baie, pentru că nu vreau să deranjez pe nimeni. :-))))))))))))
Cât despre alte proiecte, pregătesc acum o nouă premieră, un spectacol de teatru independent, ce va avea premiera la sfârșitul acestei luni, mă antrenez alături de colegii mei din trupa de improvizație ”Grupa Mica” și ne pregătim să revenim din vacanță. Și pentru că iubesc să mă joc, îmi place improvizația și ador copiii, fac parte și din ”Little Impro” – trupa de improvizație pentru copii. 🙂 Unde la fel, din toamnă vom reveni pe scena de la Godot Cafe.

Nu vreau să te întristez, departe de mine gândul, dar simt că dacă nu vorbim lucrurile astea atunci nu se va schimba nimic în societatea românească și în felul în care sunt percepuți artiștii. Cumt e simți când vezi prin presă, prin mass-media, articole cu ce onorarii (obscen de mari) primesc anumite personaje care sunt etichetate drept vedete, pentru prestațiile lor de multe ori la limita penibilului în diverse show-uri de televiziune în timp ce un actor, un artist trebuie să depună o muncă uriașă pentru a reuși să-și asigure un trai cât de cât decent? Ce simte un artist când vede toate asistentele/panaramele (că ăsta e cuvântul potrivit pentru ele) promovate ca mari vedete în timp ce adevăratele valori ale țării sunt date la o parte?
Fiecare dintre noi își asumă niște consecințe când știe pe ce drum a luat-o. Fiecare este cu alegerile lui. Niciodată nu m-am simțit deranjată de cât câștigă vecinul sau cat de popular este. Fiecare face ce vrea, cum vrea. Eu îmi iubesc meseria cu tot sufletul meu, încerc să o fac cât de bine pot, să aduc în fiecare zi ceva nou și util pentru mintea mea și mă bucur de fiecare spectacol în parte , indiferent că sunt plătită mai mult, sau mai puțin. Este foarte adevărat, că la noi, artiștii sunt foarte prost plătiți și că nivelul de plată este unul foarte jos, dar nu vom reuși să schimbăm acest aspect prea curând. Este mult de lucru și este nevoie să fim uniți, ceea ce nu cred că este ușor de realizat, din păcate….

302193_2396453349255_1747334_n

Alexandra îți mulțumesc încă o dată pentru amabilitate.
Cu tot dragul.

Walking down the memory lane

In seara asta m-a cuprins melancolia. Poate si sub efectul unui film cu o idee foarte misto si cu morala ca fara iubire si amintiri nu exista emotie, feeling, fericire, muzica, placere (va recomand deci The Giver), mi-au venit in minte, direct din inima, niste piese pe care nu le-am mai ascultat de tare multa vreme.

Asa ca fara prea mare galagie si fara prea multe cuvinte haideti sa ascultam piese care imi trezesc amintiri frumoase…

Imi placea mult Jewel. Si inca imi place. Piesa care urmeaza a fost cel mai mare hit al ei. Enjoy “Foolis Games”.

Si pentru ca am inceput cu Jewel, sa mai ascultam alt hit al ei.

Staaai…ca mi-am mai adus aminte de o piesa care imi placea mult, mult, mult de tot… Pe domnisoara o cheama Meja si piesa vorbeste de bani…

Dintr-un alt film care mi-a placut enorm (“Man On Fire”) vine o piesa sensibila si care in film se potriveste ca o manusa. Enjoy Carlos Varela.

Ii mai tineti minte pe cei de la The Corrs? Ce la moda erau oamenii astia la un moment dat. Si acum parca au fugit undeva departe…

Urmeaza preferatii mei dintotdeauna…

Si lista continua:

Si daca tot am dat-o pe chitari electrice zic sa continuam tot cu ele:

Si cu asta incheiem pe ziua de azi.
Vlad