CRUSH, CRUSH, CRUSH…

Rock Sound - April 2013

Salutare,

m-am decis să merg în continuare pe linia din ultima vreme și să scriu despre niște trupe sau artiști pe care în România nu prea i-am văzut promovați sau prezenți pe canalele media. Astfel, după ce am scris despre Billy Talent, azi am să scriu despre o trupă americană de rock, pe numele ei de scenă: PARAMORE.

Personal am auzit de ei din greșeală acum vreo 10-11 ani (cred). Și unele dintre piesele lor mi-au rămas în suflet. Formația e formată acum din percuționistul Zac Farro, chitaristul Taylor York și minunata vocalistă Hayley Williams (pe ea s-ar putea să o știți mai bine din colaborarea cu B.O.B. pe super succesul „Airplanes”). Trupa s-a format în 2004 in orășelul Franklin din statul american Tennessee când componenții ei aveau vârste cuprinse între 12 și 14 ani. S-au perindat mai mulți componenți prin trupă. La concerte erau duși cu mașina de părinții lui Hayley. Albumul lor de debut din 2005, „All We Know Is Falling” a ajuns pe locul opt in UK Rock Chart. Nu a avut cine știe ce succes comercial dar aducea în lumina reflectoarelor o trupă nouă, proaspătă și plină de talent.

În anul 2007 apare al doilea album al trupei. Intitulat „Riot!” acesta a primit discul de platină în SUA fiind un adevărat succes comercial făcând ca trupa să fie nominalizată și la premiile Grammy pentru Best New Artist în anul 2008. Toate astea grație unor piese ca „Misery Business”, „That*s What You Get” și mai ales „CrushCrushCrush”. Aceasta din urmă e și piesa care mi-a rămas la inimă cel mai mult de la ei, fiind și prima piesă pe care am auzit-o de la această trupă.

Anul 2009 vine cu cel de-al treilea album al trupei. „Brand New Eyes” e al doilea mare succes comercial al trupei de peste ocean propunând un hit prin piesa „The Only Exception”. Materialul discografic a primit discul de platină în Irlanda și UK și discul de aur în SUA, Canada, Australia și Noua Zeelandă. În trupă au loc schimbări de membri încă de la începuturi, fiind o adevărată telenovelă rock cu plecări, reveniri, certuri și împăcări. Ce e cert e că Paramore a avut în mare cam aceeași membri doar că nu în acelși timp :).

În anul 2013, după încă o reîmprospătare a componenței trupei, apare cel de-al patrulea album intitulat simplu „Paramore”.  Albumul le aduce primul number one în topul US Billboard 200 și a fost pe locul întâi în UK, Australia, Irlanda, Noua Zeelandă, Argentia, Brazilia și Mexic. Ca single-uri s-au detașat „Still Into You” și „Ain*t It Fun”. Dealtfel, ultimul dintre ele le-a adus membrilor trupei primul premiu Grammy pentru „Cel mai bun cântec rock”.

După alte câteva plecări și reveniri, în anul 2017 apare cel mai nou album al lor: „After Laughter”.

De multe ori multă lume a confundat această trupă cu un proiect personal al solistei Hayley Williams, lucru ce a dus de multe ori la certuri între compnenții trupei. Dealtfel, Hayley a menționat de fiecare dată în interviuri că trupa nu este despre ea ci despre un întreg și a avut luări de poziție foarte acide împotriva publicațiilor care insistau pe imaginea ei în defavoarea imaginii trupei ca întreg. Astfel s-au năascut și multe comparații între Paramore și Avril Lavigne sau perioada rock a lui Kelly Clarkson.

Single-ul „Decode” este melodia principală a părții întâi din trilogia „Twilight” și este una dintre cele mai apreciate piese ale trupei. Mie nu îmi mai rămâne decât să vă îndemn să ascultați piesele acestei trupe extrem de interesante.

Song of the Day: IRIS

Hey there,
you are probably a little confused. Which “Iris” am I talking about? The famous Romanian rock band or is it something else? Well, it is something else.

goo-goo-dolls-4f319b0e94048

I am talking about one of my favorite songs, taken from one of my favorite motion pictures. This song is Goo Goo Dolls’s biggest hit. The movie is “City Of Angels”. The song is a power-pop-rock ballad with great lyrics, great construction and it has a great feeling.

51FS59Q4EKL

With no further ado, let’s enjoy “Iris” by the Goo Goo Dolls.

Walking down the memory lane

In seara asta m-a cuprins melancolia. Poate si sub efectul unui film cu o idee foarte misto si cu morala ca fara iubire si amintiri nu exista emotie, feeling, fericire, muzica, placere (va recomand deci The Giver), mi-au venit in minte, direct din inima, niste piese pe care nu le-am mai ascultat de tare multa vreme.

Asa ca fara prea mare galagie si fara prea multe cuvinte haideti sa ascultam piese care imi trezesc amintiri frumoase…

Imi placea mult Jewel. Si inca imi place. Piesa care urmeaza a fost cel mai mare hit al ei. Enjoy “Foolis Games”.

Si pentru ca am inceput cu Jewel, sa mai ascultam alt hit al ei.

Staaai…ca mi-am mai adus aminte de o piesa care imi placea mult, mult, mult de tot… Pe domnisoara o cheama Meja si piesa vorbeste de bani…

Dintr-un alt film care mi-a placut enorm (“Man On Fire”) vine o piesa sensibila si care in film se potriveste ca o manusa. Enjoy Carlos Varela.

Ii mai tineti minte pe cei de la The Corrs? Ce la moda erau oamenii astia la un moment dat. Si acum parca au fugit undeva departe…

Urmeaza preferatii mei dintotdeauna…

Si lista continua:

Si daca tot am dat-o pe chitari electrice zic sa continuam tot cu ele:

Si cu asta incheiem pe ziua de azi.
Vlad

HOLOGRAF – LOVE AFFAIR

Salut,
avand in vedere despre cine scriu azi, nici nu stiu cum sa incep. Sunt, dupa parerea mea, alaturi de Iris si Phoenix, cea mai mare si de succes trupa din Romania. Cu un stil pop-rock inconfundabil, mereu loiali fanilor si pieselor de calitate, mereu atenti la fiecare detaliu, romantici incurabili si visatori mereu, Holograf sunt una dintre cele mai iubite formatii de muzica de la noi.

This slideshow requires JavaScript.

Despre noul album “Love Affair”, se poate scrie mult si bine, dar pe scurt e cam asa: superb. Iar participarea extraordinara a marii Angela Gheorghiu este cireasa de pe tort. Albumul are piese minunate, chitari electrice, power bass, viori si percutie, dar are si chitari reci si vocea calda a lui Dan Bittman. Albumul are tot ce un fan Holograf cere. Are vise, are aventura, are profetie, are dragoste, multa, multa dragoste. Are putere, are viziune, are coeziune, are loialitate si are forta. Albumul acesta are suflet. Il poti atinge, il poti simti, poti vorbi cu el la fiecare cantec. Albumul acesta are foarte mult suflet.

Sunt piese rock, sunt balade extraordinare, este mesaj optimist, sunt vorbe de dragoste, sunt soapte de dor. Sunt toate starile prin care trece un indragostit. Sunt si lacrimi, dar peste toate este lumina si un viitor. Versurile sunt superbe, iti merg direct la inima.

Peste toate acestea, dupa parerea mea, “Cat de departe” este piesa care m-a impresionat cel mai mult de pe album, si e in sfarsit inca o piesa romaneasca superba, dupa “Zbor” al Marie Radu.

Pe scurt, din nou, asa cum am scris si mai sus, SUPERB.

enjoy

THE CRANBERRIES – NO NEED TO ARGUE

salut
azi va voi vorbi despre unul din albumele mele preferate. este un album care a contribuit enorm la dezvoltarea mea muzicala, o piatra in constructia educatiei mele muzicale, al unei trupe care a insemnat si va insemna intotdeauna ceva special. un album lansat in 1994. “No Need To Argue” al celor de la The Cranberries este de departe cel mai bun album al lor. Un album care ii reprezinta, mai ales pe Dolores, solista cu o voce unica in rock-ul mondial, si ale carei trairi, sentimente si idealuri ies mai mult ca oricand la suprafata. un album in acelasi timp foarte sensibil si foarte dur ca mesaj. texte ce vorbesc despre dragoste neimpartasita, despre independenta Irlandei de Nord, despre visuri si neimplinirea lor, despre relatii complicate, despre alegerea de a privi libertatea si pacea din spatele unei chitari si nu a unei arme. armoniile si sound-ul care i-au facut inconfundabili pe cei patru irlandezi te invaluie de la prima pana la ultima nota.

piese precum “Zombie”, “Dreaming My Dreams” (preferata mea), “Ode To My Family”, “21”, “I Can’t Be With You”, toate lansate ca single-uri si care au dominat topurile vremii, sunt piese care au ajuns in suflet si nu vor mai fii scoase niciodata de acolo. voi folosi un cliseu si voi spune ca acest album e precum vinul: cu cat trece vremea peste el, cu atat imi face mai mare placere sa il ascult la rascruce de ore, ani si minute.

vi-l recomand din toata inima, desi cred ca il aveti deja si il pretuiti la fel de mult ca mine.

vlad