ILINCA… THE ARTIST

Servus,

 Incep asa deoarece invitata mea de azi e de pe meleaguri ardelene si mai exact de undeva aproape de casa mea si anume de la Cluj. Clujul e unul dintre orasele mele preferate, locul unde am foarte multi prieteni si fosti colegi de scoala dar e si locul unde din punct de vedere artistic se intampla foarte multe in ultimii ani. Si daca se intampla lucruri faine e normal ca de acolo sa apara si oameni faini si talentati. Un astfel de om e invitata mea de azi. O stiti cu predilectie de la Vocea Romaniei si daca sunteti fani ai acestei emisiuni este imposibil sa nu o tineti minte pentru ca nu a mai fost nimeni ca ea pana acum in platoul de la ProTV. Nu a castigat, s-a oprit in semifinale dar e singura care a facut yodeling (si chiar perfect as putea spune) si astfel si-a castigat locul in memoria si inimile noastre.

 Acum are 18 ani, acelasi zambet cald si infatisare placuta, o voce extrem de speciala si multa voie buna. Astfel facem o calatorie muzicala in compania minunatei ILINCA BACILA aka ILINCA THE ARTIST.

15086939_10209877330784189_1753046299_n

Ilinca bine te-am gasit. Voi incepe cu cea mai simpla intrebare ever: ce inseamna muzica pentru tine?

E simplu. Muzica e casa mea. Poate pare o afirmatie ciudata, dar muzica pentru mine e un spatiu. E o lume in care ma refugiez. E patul in care vreau sa ma odihnesc dupa o zi obositoare  si totodata campia pe care vreau sa zburd de fericire.

Vii dintr-o familie de muzicieni asa ca e corect sa spunem ca, oarecum, destinul tau era cam clar de la inceput? Ai fi vrut sa faci altceva sau muzica a fost mereu pe primul loc? Povesteste-mi putin cum a inceput calatoria ta muzicala?

De mica am fost dusa la spectacole de opera si la concerte si i-am admirat pe scena si pe mama si pe tata. Eram fascinata de fiecare data. Iubeam costumele artistilor, sunetul orchestrei si atmosfera. Cand ajungeam acasa de la cate un spectacol, “cantam” in gura mare arii si cantecele si ce imi mai trecea mie prin cap, dar nu aveam ureche muzicala si nu prea dadeam semne de veleitati artistice. Ma intreba lumea ce vreau sa ma fac cand cresc mare si raspunsurile mele variau de la educatoare la balerina si multe altele. Prima mea aparitie pe o scena a fost la 5 ani cand am jucat rolul fiului lui Cio Cio San in opera “Madam Butterfly” , rol care presupunea doar sa intru pe scena si sa ma joc cu o barcuta din lemn.  Primul meu adevarat contact cu muzica a fost in clasa intai cand am inceput sa studiez pianul si teoria muzicala. In clasa a 4-a, m-am lasat de pian si teorie si l-am rugat pe tata sa imi dea ore de canto pentru ca voiam si eu sa cant pe scena ca el. Asa a inceput “calatoria mea muzicala”. Timp de 5 ani am participat la toate festivalurile de muzica usoara pentru copii la care am apucat si am muncit cu pasiune si determinare pentru ca mi-am dat seama ca asta vreau sa fac pentru totdeauna.

E yodellingul tehnica /stilul muzical pe care vrei sa te axezi sau exista un stil muzical mai aproape de sufletul tau? Ce piese sunt in playlistul tau? Cine sunt artistii tai preferati?

Yodeling-ul este doar “cireasa de pe tort” in ceea ce ma priveste. Iubesc muzica sub toate formele ei. Am abordat aproape toate stilurile muzicale si mi-e greu sa aleg doar unul. Imi place sa cant de toate, depinde de starea mea. La fel cum cant orice, si ascult orice. In playlist am si piese rock (iubesc AC/DC) si pop, house, trap si “Je suis malade” in interpretarea Larei Fabian, si “Stan” a lui Eminem… intelegeti ideea 🙂 Unul dintre artistii mei preferati este Jessie J, pe care o admir pentru tehnica vocala impecabila. Din lumea yodel-ului, idolul meu este Franzl Llang, un geniu, dupa parerea mea.

Ai trecut pe la “Romanii au talent”, pe la XFactor dar succesul si recunoasterea au venit in urma participarii la “Vocea Romaniei”. Povesteste-mi te rog despre experienta traita la aceasta emisiune.

“Vocea Romaniei” mi-a oferit ocazia sa lucrez cu artisti de la care am avut atat de multe de invatat si care m-au ajutat sa ma dezvolt eu ca artist. Mentorul meu din cadrul show-ului, Loredana, m-a ajutat si m-a sustinut atat pe parcursul concursului cat si dupa, invitandu-ma in turneul ei si ulterior in spectacolele ei de la Sala Palatului. In urma participarii, m-am si mutat in Bucuresti  ca sa fiu mai aproape de lumea aceasta. Cred ca pot spune ca “Vocea Romaniei” mi-a schimbat viata 🙂

15135617_10209877331104197_1768253132_n

Intotdeauna am avut o nelamurire si este una dintre temele pe care le abordez cu marea majoritate a interlocutorilor mei si mai ales cu cei care au participat la astfel de emisiuni concurs; de ce, desi pare ca au toate parghiile necesare (notorietate, premiul in bani, relatiile construite in timpul emisiunii, valul de simpatie din partea publicului si mai ales vocea si talentul) castigatorii acestor emisiuni concurs nu reusesc mai apoi sa se impuna in peisajul muzical autohton? Pentru mine e un mister total cum dispar acesti oameni din peisaj mai ales ca acolo sunt doi dintre cei mai prolifici producatori muzicali de la noi, Smiley si Marius Moga.  Si compar doar cu cei care au castigat prin alte parti si traseul lor ulterior, vezi Kelly Clarkson, vezi James Arthur, etc. Cu ai nostri ce se intampla?

Ca sa fiu sincera, si pentru mine este un mister. Singura explicatie pe care o gasesc ar fi ca pe parcursul acestor emisiuni se creeaza un tipar de castigator care nu neaparat se potriveste cu cel de vedeta difuzata la radio si TV. Artisti precum Feli, Jo, Oana Radu, Nicoleta Nuca etc., care nu au castigat dar au ajuns departe in cadrul concursului, s-au afirmat cu mai mult de o piesa pe radio si TV si au concerte cu mii de spectatori…

Si asta ma duce la urmatoarea intrebare legata tot de industria muzicala de la noi. Cum se simte un artist care are vocea la el, poate canta orice, oricand dar nu reuseste sa se impuna pe radiouri, tv, concerte cu piesele proprii, in schimb vede ca sunt promovate multe doamne si domnisoare posesoare de permis de afon dar extrem de lipsite de inhibitii? Ii mai vine artistului aluia sa mai munceasca vazand cum e tratat talentul sau?

Ca sa fiu sincera, e frustrant. Dar imi permit sa vorbesc in numele tuturor artistilor din lume si sa spun ca noi traim prin arta noastra si nu am putea renunta la ea. Pana la urma, nu celebritatea este scopul nostru, celebritatea este doar ceva ce vine (sau nu) odata cu cariera de artist iar fanii care sa ne confirme ca ceea ce facem conteaza nu depind de faima.

15139296_10209877331184199_1907528264_n

Cum vezi calatoria ta muzicala pana acum? La ce statie crezi ca esti si mai ales care visezi sa fie destinatia finala a calatoriei?

Nu cred ca am ajuns inca la prima statie. Cred ca de abia am luat trenul si sper ca deja de la prima statie sa urce tot mai multi oameni si sa mergem impreuna spre o destiantie numai cu muzica buna 🙂

In acest sezon de Vocea Romaniei s-a nascut o intreaga polemica in jurul parerii exprimate de catre Tudor Chirila referitor la cantaretii de coveruri. Cum comentezi si care e parerea ta vis-à-vis de subiect?

Desi Chiriluta este unul dintre artistii mei preferati, nu pot spune ca sunt de acord cu el. Cred ca si el a inceput cu cover-uri pana a reusit sa isi scrie propriile piesele si din experienta spun ca e important sa ii canti si pe altii pentru ca astfel te descoperi pe tine ca artist. Si in plus, la niciun show de voce din Romania (din cate stiu eu) nu se canta piese proprii, doar cover-uri.

Care e instrumental tau preferat? La ce instrument ti-ar face placere sa inveti sa canti?

Eu cant si la pian si la chitara si le iubesc pe amandoua. Mi-ar placea mult sa invat sa cant tobe si Ukulele 🙂

15057796_10209877330904192_54762802_n

Tocmai am avut recent incheiata experienta a alegerilor prezidentiale din SUA. Foarte multi artisti importanti (muzicieni, actori, etc.) si-au manifestat sustinerea pentru un candidat sau altul. De asemenea atunci cand apar chestiuni importante in societate acestia isi exprima sustinerea/dezaprobarea si militeaza constant pentru ceea ce este important pentru ei. De ce crezi ca in Romania artistii sunt mai degraba docili, aparent neinteresati si neimplicati in viata si chestiunile cetatii? Nu prea am vazut luari de pozitie pe la noi decat foarte rare. Conteaza faptul ca multe concerte sunt zile ale oraselor si comunelor si deci platite din bani publici si astfel artistii nu vor sa deranjeze “pusculita”?

Eu nu cred intr-o reala implicare a artistilor in politica… nu mi se pare ca face parte din spectrul lor de preocupari politica asta. In opinia mea, sustinerea/dezaprobarea unor politicieni de catre artisti e doar o chestiune de marketing…la americani de exemplu… sunt din statul cutare, vad ca are acolo succes un anume candidat si il sustin, pentru ca asa mai atrag de partea lor fani. Sau sunt platiti sa sustina sau sa dezaprobe un politician… tot chestiune de marketing… probabil 1% din artisti au cu adevarat convingeri politice… dar e doar o opinie a mea, acum. La 18 ani inca nu am destura cultura politica ca sa ma pot exprima in totala cunostinta de cauza.

 15152853_10209877330944193_149572151_o

Cum te-ai descrie folosind doar titluri de cantece?

Ardelean Show (haha), The lazy song, Wildflower, Break Free

Versul tau preferat dintr-o melodie?

“So just be true to who you are”

15102198_10209877331064196_554273815_o

Unde te putem auzi / vedea in viitorul apropiat?

In primul rand, pe pagina mea de Facebook: ILINCA THE ARTIST si pe canalul meu de YouTube cu acelasi nume, unde postez poze, cover-uri si video-uri foarte des iar live ma puteti vedea la Opera Nationala Cluj, pe 16 decembrie, in concertul WINTER DELIGHTS.

Ilinca, iti multumesc inca o data pentru amabilitate si iti urez mult succes in continuare.

Multumesc si eu!

ARTIȘTII, BANII, COVERURILE ȘI MULȚIMEA

Salut,

mare vânzoleală ieri și azi cu privire la afirmațiile făcute de Tudor Chirilă în cadrul emisiunii „Vocea României” de vineri seară. Pe scurt, Chirilă s-a legat de două concurente, ambele soliste în aceeași trupă de coveruri, pentru faptul că interpretează doar coveruri și nu încearcă să și compună piese proprii. Monologul nu a fost îndreptat strict către cele două ci mai ales împotriva numeroaselor trupe de coveruri care se mulțumesc doar să cânte piesele altora. Întregul statement al artistului îl găsiți aici: precizări Tudor.

Normal că în urma unei astfel de poziții luate de Tudor au sărit ca arși mulți reprezentanți ai segmentului de muzicieni la care solistul Vama făcea referire. Unele cu argumente altele doar cu atacuri așa mai de Dâmbovița. Polemica e însă e vie și o să fie în continuare.

images

DIN PUNCTUL MEU DE VEDERE TOATĂ DISCUȚIA TREBUIA DEFAPT SĂ SE POARTE AȘA: UNII CÂȘTIGĂ BANI CÂNTÂND PIESELE ALTORA, PIESE PE CARE ĂIA S-AU CHINUIT SĂ LE COMPUNĂ, PRODUCĂ, LANSEZE!

Aici e defapt problema pe care cei care cântă coveruri se fac că nu o înțeleg: ei profită de munca altora. 95% din trupele de coveruri pe care le-am auzit nu doar că nu aduc nimic, nicio tușă personală unor piese celebre dar nici măcar nu reușesc să le cânte măcar în spiritul și emoția pentru care au fost compuse. Sunt doar niște muzicieni plictisiți care nu au avut banii, pilele, relațiile sau talentul să reușească în proiecte originale (aici e altă discuție) și atunci o trupă de coveruri e plasa lor de siguranță, fondul de salarii și pensii.

Conform legislației în vigoare trupele, artiștii, muzicienii care se produc într-un spațiu oricare ar fi el, nu trebuie să plătească nimic pentru drepturile de autor ale pieselor pe care le interpretează și care aparțin altora. Toate obligațiile de plată le revin celor care dețin locația în care se desfășoară evenimentul (fie că e concert, nuntă, botez, onomastică, etc.) în funcție de mai multe criterii pe care le găsiți aici: criterii de plată UCMR-ADA.

poza-concert-sursa-arashi-me_

Astfel, din punctul meu de vedere, ca un textier care a auzit piese la care le-am scris versurile cântate la diverse evenimente, toată discuția se poartă în jurul banilor. E adevărat că Tudor o împachetează frumos și are dreptate când spune că doar luând un lucru de-a gata și folosindu-te de el nu mai ai niciun impuls creativ. Are dreptate când spune că publicul o să fie obișnuit doar să audă aceleași coveruri ale unor piese celebre fără să vrea ceva nou. Dar în final totul se rezumă la bani. O trupă de coveruri meseriașă care cântă la evenimente îți cere și 5000 de euro pentru trei reprize de cântat, fiecare repriză având 45 de minute (asta la nunți, botezuri). Unde cântă piesele altora. Au de investit doar în instrumente (deloc ieftine dar nu le schimbi în fiecare zi), ținută de scenă. În rest benzina pentru deplasare, cazarea sunt suportate de cel care plătește. Licența către UCMR-ADA o plătește cel care are locația. În aceste condiții nu-i așa că pare un business extrem de bun? Nu trebuie decât să faci puțin show, să știi niște piese (aceleași pe care le cântă toată lumea) și să iei banii.

live-music-bg-1

E adevărat că poate mulți dintre cei care cântă coveruri au și piesele lor originale. E adevărat că o piesă care să aibă toate premizele să intre pe radio costă minim 2000 de euro. Plus studioul, plus milogelile pe la radiouri și case de discuri. Toate acestea pot descuraja un artist, un muzician aflat la început de drum și îl fac să aleagă calea ușoară, aceea de a cânta piesele altora.

vioara

Am mulți prieteni și cunoscuți care cântă în trupe de coveruri. Unii dintre ei sunt niște muzicieni extrem de talentați și de fiecare dată merg cu plăcere la evenimentele lor. Dar parcă la un moment dat ți se cam ia. M-am nimerit zilele trecute într-un parc unde era un concert. Pe scenă se producea o artistă care își cânta piesele ei originale, publicul era ok. După ea, main eventul serii a fost o trupă de coveruri care nu a cântat nici măcar o piesă originală! Trupă care a fost plătită mult mai bine decât artista care a cântat înaintea lor. E vorba și despre asta: frustrările artiștilor care muncesc la ceva original când văd că unii care iau totul de-a gata au mai multe evenimente și câștigă mai mulți bani decât ei.

Revin la ideea de bază, dincolo de principii, dincolo de faptul că toți trebuie să trăiască, totul se rezumă la faptul că unii sunt plătiți pentru că interpretează munca altora.

sojen_audio_recording_studio2006

CRISTINA’S EARLY CHRISTMAS

S-a încheiat și sezonul cinci din VOCEA ROMÂNIEI dar, vorba cântecului, THE SHOW MUST GO ON și cu el evident și concluziile și comentariile aferente.

Cum niciodată nu poți să-i mulțumești pe toți, pe lângă vocile care laudă sezonul recent încheiat sunt și destule voci care găsesc nod în papură emisiunii și concurenților. Deranjant pentru mine nu sunt părerile în sine ci faptul că unele dintre ele sunt exprimate de oameni din breasla muzicală, oameni care îmi demonstrează încă o dată de ce industria muzicală din România nu va avea prea curând șansa să iasă din manelizarea în care se afundă în ultima vreme.

Destul însă despre hateri. Să vorbim despre participanți, antrenori și spectatori. Show-ul a fost mai interactiv ca niciodată și mai plin de suspans ca niciodată. Dacă sezoanele trecute se cam distingeau din live-uri favoriții, anul acesta, din sferturi începând, oricine putea ajunge în finală. Sincer, mie mi-a plăcut mult Florentina Ciună dar nu a fost să fie.

si-a-aratat-adevarata-valoare-florentina-ciuna-o-interpretare-tare-la-propriu-sila-figurat_size7

Să-i dăm însă cezarului ce-i al cezarului și să o felicităm pe CRISTINA BĂLAN, meritoasa câștigătoare a acestui sezon.

finala-vocea-romaniei-2015-cristina-balan-despre-persoana-care-a-sustinut-o-neconditionat-fara-el-nu-as_size19

Cristina mi s-a părut că a cântat constant bine pe parcursul sezonului dar că marele ei atu (în afară de încrederea necondiționată a antrenorului) a fost faptul că pe măsură ce înainta în competiție câștiga din ce în ce mai multă încredere în ea și asta mi s-a părut că i-a dat o putere incredibilă și o liniște interioară fantastică. Dintre momentele ei cel mai mult mi-a plăcut interpretarea piesei celor de la SKUNK ANANSIE „Squander”.

În ceea ce privește experiența ei în domeniul muzical datorată succesului trupei Impact din urmă cu ceva ani (mulți la număr) și a faptului că i s-a imputat constant asta, am doar câteva chestii de menționat. Atâta timp cât niciun regulament nu interzice artiștilor să participe mi se pare totul extrem de ok. Și sezoanele trecute și sezonul acesta am mai avut concurenți care au avut piese pe radio, am avut concurenți care își câștigă traiul din muzică făcând backing pentru artiști mai consacrați sau chiar având propriile trupe de coveruri. Sincer, de Cristina nu mai auzisem nimic de mulți, mulți ani. Apoi a apărut la o preselecție națională pentru Eurovision cu proiectul ABCD acum doi ani și cu o piesă care chiar suna bine de tot. Și sincer, în relația ei cu publicul, cel puțin până în semifinale, acest trecut a dezavantajat-o enorm.
Pentru mine, Cristina a fost extrem de veridică și mi-a transmis foarte multă emoție pe întreaga durată a show-ului.

michel-tobi-cristina-si-tomi-sunt-finalistiivocea-romaniei-in-premiera-un-antrenor-nu-are-concurent-in_8

Despre Tomi, ocupantul locului doi aseară, nu pot să spun că m-a rupt în două cu vreo super voce. În schimb ce mi-a plăcut la el foarte mult a fost faptul că tot timpul a fost optimist, pozitiv, a avut o carte și a jucat-o până la capăt. Mi-au plăcut efervescența și viața pe care le-a arătat la fiecare interpretare. Dacă l-aș descrie într-un cuvânt acesta este: feelingos. Ăsta a fost atu-ul său: faptul că a reușit să transmită foarte multă emoție. Cea mai bună prestație a lui în acest sezon? Cea în care a interpretat „Lay Me Down” a lui Sam Smith.

Înainte de finală, pentru mine TOBI IBITOYE era principalul favorit la câștigarea trofeului. Foarte constant și puternic până atunci, votat constant de public, părea candidatul perfect pentru a pleca acasă cu trofeul. Mi-a plăcut în finală până la momentul duetului / trio-ului cu Smiely si Michel. Ei bine, acolo, umila mea părere a fost că nu s-a simțit deloc, dar deloc în largul lui. Mie unul momentul ăla, atât pentru el cât și pentru Michel, mi s-a părut slab și decisiv în clasamentul final. În rest, Tobi mi-a plăcut mult de tot. Și mă bucur că amicii mei de la HAHAHA Production îl pun în valoare deja lansându-i prima lui piesă.

E clar că omul e făcut pentru scenă și că e genul de voce care lipsea din peisajul muzical românesc. Și am să-i urmăresc cu atenție cariera muzicală, pentru că sunt sigur că dacă va avea răbdare și dacă o să muncească mult și o să fie serios chiar va avea o carieră faină de tot. Momentul lui din sezon care mi-a plăcut cel mai mult? Păi e cel de mai jos:

Despre cel clasat pe locul patru, MICHEL KOTCHA pot să spun că duetul lui de aseară cu Dan Bittman a fost unul fascinant. În momentul ăla chiar am zic că o să câștige trofeul. Era delir în platou, era delir și acasă. Duetul a fost fabulos.

Despre parcursul său în concurs pot să spun că mi-a plăcut mult de tot în semifinale la duetul cu Antonio. Și că la fel ca în cazul lui Tobi, momentul duetului / trioului nu l-a avantajat deloc. Din contră. Și de asemenea, la fel ca și colegul său de echipă, cei de la HAHAHA i-au compus, produs și lansat o piesă cu care speră să dea lovitura.

Și despre el mi se pare că locul lui e pe scenă și că poate aduce mult plus valoare industriei.

La fel ca în sezonul precedent antrenorii mi s-au părut la înălțime, mai inspirați ca în alți ani în ceea ce privește alegerea pieselor și mai … rock. Ceea ce e un lucru bun.

Bandul ca de fiecare dată a fost la superlativ. Foarte, foarte buni, foarte carismatici, impecabili. Niște muzicieni de excepție de la instrumentiști până la backing vocals și retur.

Multe felicitări și pentru excepționalul Pavel Bartoș și pentru zâmbitoarea OANA TACHE. Foarte faini amândoi.

Cam ăsta a fost sezonul cinci de la VOCEA ROMÂNIEI. Am să închei cu momentul meu preferat din tot sezonul.
Enjoy.

materialul foto luat de pe pagina oficială a emisiunii: http://vocearomaniei.protv.ro/
materialul video preluat de pe canalul de YouTube al emisiunii: https://www.youtube.com/channel/UCHrns8Aiuf7cVSluPIT2kVg