FOST-AM OMU’ PADURII

Despre noul album semnat JUSTIN TIMBERLAKE s-a tot scris pana acum. Parerile sunt mai mult decat impartite si merg de la epitete precum „execrabil” la „fascinant”. Depinde pe cine citesti si ce parere ai tu despre artist.

Nu sunt un fan inflacarat al fostului membru N’Sync dar nici un carcotas gata sa stearga pe jos cu un artist doar pentru ca nu-mi place fata lui. Asa ca, obiectiv si nepartinitor va ofer recenzia mea despre albumul „Man of the woods”.

Nu o sa iau piesele intr-o ordine anume pentru ca din start va spun ca albumul nu pare sa fie un tot unitar ci o colectie de experimente muzicale, unele reusite, altele foarte bune si unele asa si-asa. Justin continua colaborarea sa cu zeii producatori Timbaland, Neptunes si Danja asa ca nu e de mirare ca au dus experimentele la maxim.

Artistul declara ca acest album e o intoarcere la muzica sudului Statelor Unite si la radacinile sale. Asa ca ma asteptam sa aud multe elemente country, blues, soul si orice alta lighioana muzicala se mai taraste prin sudul ala. De auzit am auzit destule elemente dar sunt atat de folosite ca parte a unui experiment muzical, pe alocuri ciudat, incat impresia e de lipsa de viziune si coerenta.

Cu toate acestea sunt destule elemente de inovatie muzicala si melanj de genuri care la o a doua, treia ascultare incep sa prinda o forma interesanta. Am si piese care imi plac pe acest album dar am si piese pe care nu prea le inteleg.

„Filthy” e piesa care deschide albumul si s-a nimerit sa o am pe asta in casti acum. O deschidere mediocra de album, cu niste elemente de productie muzicala avantgardista, un fel de drujba electro-pop impletita cu un slap-bass de exceptie. Plus insertii vocale, care se vor senzuale, ale Jessicai Biel, sotia lui JT.

„Sauce” e o intersectie de funk si electro, de Bee-Gees meets DJ Snake. Un text slab, niste chitari electrice la un moment dat, un bas de funk dar prea multe breaktroguh-uri, unele dintre ele parand din alt film.

„Supplies”, la fel ca precedentele doua piese, se vrea ceva sexual si erotic, cel putin din punct de vedere al versurilor. Piesa e un fel de hip-hop meets pop music. Si asta datorita bridge-ului de pop autentic. In rest ceva auto-tune si ceva versuri cam hmmm…

„Say something” e una dintre piesele mele preferate de pe acest album. Un coountry-pop cu un beat ultra nou si cu vocea exceptionala a vedetei muzicii country Chris Stapleton. Imi place mult de tot piesa asta.

„Breeze off the pond” are sound-ul cu care Justin ne-a obisnuit in ultimii zece ani. Un disco-funk insotit de vocea lui si de un text usurel.

„Flannel” e alta piesa care imi place extrem de mult. O balada country 100% daca nu era beat-ul futuristic. Dar piesa e foarte faina si cu un text care o sa faca sa lacrimeze toate inimile romantice si siropoase. E exact ce trebuie atunci cand vrei sa o dai pe sentiment si romantism.

„Morning Light” e o piesa cantata impreuna cu Alicia Keys si te duce cu gandul cand o asculti la o ferma sudista, intr-o duminica dimineata cand toti sunt cam loviti de lene si de fiorul dragostei. Mie imi place piesa, e foarte chill asa iar vocile lui Justin si cea a a Aliciei se potrivesc foarte bine.

„The hard stuff” e o noua piesa cu un sound country-pop cand vine vorba de chitari dar cu un suflu de nou cand vine vorba de percutie. Imi place si asta.

„Higher Higher” e o noua incercare de balada pop – country cu elemente de funk (mai ales datorita chitarilor folosite). Nu suna rau si pentru momente de chill se ok piesa.

„Livin’ off the land” e o piesa extrem de interesanta ca sound. Vorbeste despre stradania omului nevoit sa traiasca din ce produce muncind pamantul si in acelasi timp sa-i ofere toata dragostea iubitei sale. Sound-ul piesei e mega interesant iar refrenul e chiar misto.

„Wave” incepe ca o fantezie de desene animate si continua cu o fantezie raggae fara nicio legatura cu orice altceva de pe acest album. Se simte mana celor de la Neptunes si Timbaland in piesa asta si nu o spun neaparat ca pe un lucru bun :).

„Man of the woods” e piesa care da titlul abumului si in continuare avem percutia si basul ala care sunt atat de redneck si sudiste. Mie imi place piesa si ma binedispune de fiecare data cand o ascult.

„Young man” e o piesa pe care JT i-o dedica fiului sau. Gangurelile acestuia apar chiar pe debutul piesei. E foarte misto si piesa asta.

„Montana” e o noua productie care aduce a Bee-Gees dar cu elemente futuriste prin ea. Suna interesant.

„Midnight summer jam” e un fel de soul train dar mai de secolul 21 asa. Partea de productie muzicala sunt interesante.

„Hers” e interludiul pentru „Flannel” si daca vreti sa o auziti pe Jessica Biel si sa va imaginati ca va vorbeste voua, fie.

Per total, albumul e ca un rollercoaster. Dupa ce impreuna cu Timbaland si Neptunes au revolutionat sound-ul muzicii pop la albumele anterioare, JT si mai sus numitii au incercat ceva curajos si aici dar nu au mers pana la capat. Au experimentat dar s-au mentinut totusi intr-o zona sigura, de comfort si nu au desavarsit opera. Poate e timpul ca Justin sa mai schimbe echipa de producatori deoarece ideea albumului e buna (un mix de americana cu secolul 21) dar experienta e limitata de limitele impuse chiar de producatori care incearca dar parca le e teama sa faca si ultimul pas.

Astept si parerile voastre.