Salut, esti cantaret sau cantareata, instrumentist in vreo trupa? Cam nasol momentul, ce sa zic? Nu mai e voie cu concerte, nu mai e voie cu nunti, botezuri, cumetrii deci, din pacate, marea majoritate e cam in cacat ca sa o zicem pe aia dreapta. Nu se astepta nimeni sa se ajunga aici si daca are cineva impresia ca, anul asta cel putin, o sa incepem sa ne revenim si o sa fie aproape la fel ca inainte cu cantarile, ei bine, acel cineva se inseala amarnic.
Nu ma intelegeti gresit, nu ma bucur de raul nimanui, din contra, incerc sa explic cum s-a ajuns aici si mai ales ce NU mai e de facut dupa ce trece minunatia asta de pandemie. Stiu ca in aceeasi situatie sunt si actorii si organizatorii din industria de entertainment dar voi scrie azi doar despre muzicieni pentru ca la tagma asta ma pricep mai bine, ca deh, am mai interactionat si mai interactionam.
Sa o luam cu inceputul. In Romania, printre problemele pe care le avem cu industria muzicala, avem si o problema majora a societatii si anume: lipsa de educatie in majoritatea domeniilor. Unul dintre aceste domenii este si cultura evenimentelor muzicale. In Romania, doar acum se dezvolta timid in randul consumatorilor, o educatie incipienta in ceea ce priveste cum ne comportam si cum ne bucuram de un eveniment muzical. E o diferenta uriasa intre un mare concert la care participam intr-o tara mai civilizata, Germania de pilda (pentru ca mi-am facut un obicei din participarea la concerte mari care se tin in tara respectiva) si unul de aceeasi anvergura la care participam la noi. In primul rand, la aia acolo afara, lumea NU se buluceste ca o hoarda de spalati pe creier de parca s-ar da tigai gratis cat mai in fata. Oamenii sunt civilizati, pastreaza ordinea atat la intrarea in incinta cat si la standurile cu diverse racoritoare, mancare sau merchandise, stand linistiti la coada, in mod organizat. La noi, e un buluc la porti, ca un stol de pescarusi derutati. E un buluc dezorganizat la standurile cu bautura si mancare de parca se termina bautura daca nu te impingi putin. E adevarat ca nici organizatorii nu sunt de multe ori mai prejos, pentru ca prin lacunele de organizare dau si ei nastere la asemenea buluceli. Dar e la fel de adevarat ca nici noi nu avem o cultura a evenimentelor.
Nefiind obisnuiti sa platim bilet sau bani pentru muzica, atunci cand o facem avem impresia ca suntem buricul pamantului si ca acel concert este exclusiv pentru noi. Nu ne pasa de cei din jur si nu ne gandim o clipa ca un eveniment reusit inseamna si sa ai grija de cei din jurul tau pentru ca astfel, impreuna, putem sa avem o experienta de concert memorabila. Ori daca nu imi pasa de cel de langa mine si nici lui de mine, si ne calcam reciproc, ne inghiontim „fara sa vrem” in lupta pentru castigarea unui milimetru mai in fata, tot concertul nu o sa facem decat sa socializam ca in tramvaiul 41 cu aia de langa noi. Si nu ne bucuram de concert.
Am facut paranteza asta cu comportamentul nostru la concerte pentru ca e important in ceea ce urmeaza sa scriu mai jos. Date fiind conditiile de acum, artistii lipsiti acum de veniturile de dinainte de pandemie, cauta tot felul de solutii sa isi monetizeze talentul. Si optiunile sunt cam limitate, in sensul ca totul trebuie sa se desfsoare online. Fie ca organizeaza concerte pentru vizionarea carora privitorul sa plateasca bilet, fie ca … Pai cam atat pe bani. Si acum ajungem la durerea adevarata: pentru cati artisti din Romania ati plati bilet sa-i vedeti live online? Si cati bani? Si ce ofera artistul respectiv? Daca va canta din sufragerie cu un negativ in spate sunteti dispusi sa platiti un pret de 30-50 de ron? Dar daca va canta cu trupa live in spate (cumva online), atunci platiti banii astia? Sau, sunteti dispusi sa platiti vreo suma sa-i vedeti?
Raspunsurile sunt multe dar toate se invart in jurul acelorasi cateva idei: exista continut muzical pe net, gratis, la discretie, deci de ce sa platesc? Nu e acelasi lucru ca un concert pe viu, fata in fata, deci de ce trebuie sa platesc? Probleme, probleme dar ele sunt doar la public sau au si artistii vina lor? Ok, lipsa educatiei publicului romanesc de a scoate bani si a plati pentru muzica si artistii care ii plac este un motiv clar de ingrijorare. Dar cum a ajuns publicul din Romania la starea asta? Nu cumva toate zilele carnatului, berii, pescarusului, pitigoiului, orasului, satului, comunei, unde accesul e gratis (de fapt prin taxele si impozitele noastre tot platim) ne-au invatat asa? Scriam ca problema e si la artisti si mai jos am sa dezvolt.
In Romania, artistii se impart in cateva categorii distincte. Sunt cei care au piese originale, au succes, ii auzim non-stop pe toate radiourile si datorita acestui fapt au si diverse proiecte in TV sau publicitate, proiecte care le asigura un venit sigur pe langa muzica. Tot ei sunt cei care au inteles (ajutati si de cele de mai sus) ca pot sa scoata bani si din concertele cu BILET! Pentru ca au ajuns la acel nivel care le permite acest lucru dar si pentru ca au vrut sa ajunga la acest nivel si au facut tot ce era posibil sa ajunga acolo. Sunt cei care au concerte sold-out la Sala Palatului, la Sala Polivalenta, la Arenele Romane sau prin sali polivalente si case de cultura din tara. Ca o paranteza, e adevarat ca in afara de Sala Polivalenta din Cluj Napoca, nu avem nici macar o singura locatie mai mult decat decenta pentru organizarea unui concert indoor la standarde internationale.
Pentru artistii de mai sus, probabil ca se gasesc destui care sa plateasca bilet si in cazul unui concert online. Cine sunt artistii astia? La o mica enumerare, primii care imi vin in cap sunt Smiley, Delia, Brenciu, Banica Jr., Andra, etc. Daca i-am uitat pe vreunii, imi cer scuze.
Ei si acum urmeaza a doua categorie de artisti, cei care au piese originale, cei care nu prea intra pe radiouri sau intra foarte rar si care traiesc exclusiv din cantatul la celebrele zile ale oraselor, la ziua carnatului, la ziua berii, etc. Dar sa nu ne imbatam cu apa rece pentru ca pentru acesti artisti NU exista de fapt cerere reala din partea publicului. Nu e ca si cum participantii la zilele comunei Prundu-Bargaului isi aleg artistii pe care vor sa-i vada la ziua comunei. Din contra, primariile care organizeaza asa ceva, au o combinatie cu un impresar care stie sa dea si parandaratul si care aduce unul, maxim doi artisti sau trupe mai rasarite (poate unul dintre artistii de mai sus sau altii din linia a doua sau a treia) si in rest aduc artistii despre care vorbesc in acest paragraf. Eu ii numesc artistii umplutura. Nu sunt ceruti de publicul de acolo, nu sunt neaparat la moda, nu prea stiu multi din public cine sunt sau vreo melodie de-a lor dar se incadreaza in bugetul ramas. Nu ma intelegeti gresit, si ei muncesc, si ei investesc la nivelul lor dar asteptarile si nazuintele lor nu se ridica mai sus de evenimentele astea, plus nunti, botezuri, cumetrii sau sunt rezidenti o data pe saptamana la vreo carciuma. Nu au avut in viata lor concert cu bilet, nici nu isi propun si mai mult ca sigur, in afara de familie, nici nu ar veni nimeni sa-i asculte.
Si a treia categorie de artsti muzicanti, sunt cei care canta coveruri. Aici situatia e oarecum similara cu cei care au piese originale. Sunt unii care au pr-ul bun si lumea merge in anumite cluburi unde canta acestia special pentru a-i asculta, pentru ca li s-a dus buhul ca sunt buni si fac atmosfera. Si mai sunt ceilalti care pot sa fie la fel de buni dar pe care publicul de club de coveruri ii trece la „si altii”. Pentru ca atunci cand esti intr-un club de acest gen, ii consideri ca fiind acolo pentru atmosfera, atmosfera pe care o apreciezi de fapt pentru ca tu esti acolo cu prietenii tai si va distrati impreuna. Cine canta si cum trece la „si altele”. Ei bine, pentru astia de coveruri, cine credeti ca o sa plateasca bilet sa-i asculte online? Mai ales ca 9 din 10 trupe de coveruri nu mimeaza nici macar o minima intentie sa isi puna vreo amprenta personala pe piesele respective ci doar le canta asa cum scrie pe partitura si cam atat. Cum sa platesc bilet sa-i vad online cand pot asculta originalul mult mai bun si pe gratis? Cand nici macar la clubul unde canta cand mergi nu platesti bilet. Va spun eu: nimeni.
La modul cum merge cu intratul pe radiouri si deci cam ciuciu drepturi de autor, fara cantari din care sa iasa banul preconizez ca nici cererea de piese noi din partea esalonului trei – patru – si mai jos, nu o sa fie grozava pentru ca cine baga mii de euro intr-o piesa pe care nu are unde sa o cante? Si la fel instrumentistii, sunetistii, tot ce inseamna logistica unui concert, sunt si ei extrem de afectati.
Si atunci, ce propui, ma veti intreba? Pai pentru prima categorie de artisti nu am ce sa propun pentru ca ei deja se descurca. Pentru restul eu vad doua solutii, ambele necesitand o discutie serioasa cu eul lor in care sa se intrebe: ce viitor pot sa mai am in aceasta industrie? Vreau mai mult de la mine sau incerc in continuare sa ma balacesc in mediocritate si sa traiesc din firmituri? Daca vreau mai mult, ce sunt dispus sa fac si cat de departe vreau ajung? Poate e momentul unei reconversii profesionale si sa imi dau seama in sfarsit ca doar ma mint si ca treaba asta cu muzica este extrem de instabila si sa o las ca un hobby? Nu e ca si cum statul roman ma ajuta in vreun mare fel. Poate ar fi fost bine sa nu mai incasez la negru si sa platesc niste taxe si impozite (e cazul unora dintre artisti) astfel incat acum sa pot beneficia de ceva ajutor financiar de la stat?
Sunt intrebari grele stiu, dar poate acum e momentul ca toti muzicienii de la noi sa si le adreseze, pentru ca daca aveti impresia ca de la 15 mai incolo totul revine la normal, va inselati amarnic. Pana la finalul anului, va dau in scris, nu o sa fie posibile concerte sau adunari mai numeroase. Si da, aici ma refer si la zilele berii.
In rest, hai succes la toate lumea si mai ales inspiratie in creatie si in decizii.
*sursa foto: Pexels.com
ABOUT MUSIC, ABOUT SPORT, ABOUT LIFE 