ÎN LUMINILE RAMPEI CU ALEXANDRA TIMOFTE

Salutare dragilor,

Azi am o nouă invitată. Pentru amatorii de voie bună și comedie ea este o prezență extrem de cunoscută. Mereu veselă și zâmbitoare, mama unei fetițe adorabile, a fost la un moment dat agent al Serviciului Român de Comedie. În același timp a fost cea mai sexy și mai răvășitoare întruchipare a Crizei, în cadrul aceluiași program de comedie. O mai știți și din ”Spitalul de demență”, o mai recunoașteți și pe scena teatrului Nottara, sau pe alte scene unde participă în calitate de invitată/colaborator dar azi vorbim cu ea despre muzică.

Pe scurt și ca sa-i dăm drumul la treabă, Alexandra Timofte ”LET’S TALK MUSIC!”

Bună Alexandra și mulțumesc pentru amabilitate. Încep direct prin a te întreba care e genul tău muzical preferat? Care sunt artiștii tăi preferați?
Bună, nu pot spune că am un singur gen muzical preferat. Îmi place la nebunie soul ,jazz-ul, iubesc rock-ul și ador reggae. Artiști iubiți de mine sunt destui, de la Queen, Metallica,The Rolling Stones, Red Hot Chili Peppers, Bob Marley,până la Amy Winehouse, Kings of Leon.

Care sunt piesele care nu lipsesc niciodată din playlistul tău?
The Unforgiven, Nothing Else Matter – Metallica
Somebody to love – Queen
No woman no cry – Bob Marley
Sex on Fire – Kings of Leon
Back to black, Rehab – Amy
Californication – Red Hot Chili Peppers

E doar impresia mea sau parcă în ultima vreme avem o campanie bine orchestrată de promovare a non-valorii în muzică și mass-media?
Tind să cred că, la noi în țară se promovează industrial, fără a știi, corect și exact care sunt ”cotele talentului”. Dar, îmi place să cred și să sper, că există șanse și pentru cei care merită cu adevărat, care muncesc enorm și care într-un final reușesc și sunt susținuți și promovați așa cum trebuie.

Din ce în ce mai mult, în ultima vreme, mesajul pieselor, nu doar cele românești dar despre ele doresc să vorbesc acum, promovate de radiourile comerciale este la cel mai jos nivel posibil. Cel puțin mie așa mi se pare, mesaj foarte slab sau inexistent dublat de niște versuri pline de greșeli gramaticale voite pe post de ”fiță”. Ăsta e nivelul ascultătorului român de radio? Asta e ceea ce dorește el? Oare lipsa de educație de orice fel, are vreo legătură cu gusturile muzicale?
Știi ce cred, că în zilele de astăzi, puțini sunt cei care își doresc să asculte cu tot trupul o melodie, să filtreze versurile și să le simtă în adâncul minții. Acum muzica, e făcută să se danseze și să se ”zbânțuie” oamenii în cluburi., la party-uri. Ritmul e pe primul loc. ” Se poartă genul ăsta muzical anul ăsta? Perfect, hai să scoatem cât mai multe piese..” . Cred că este valabil peste tot în lume. Cei care au de facut muzică de calitate și care vor să facă asta, o fac și își păstrează linia.

Nivelul foarte jos al mesajului e însoțit de o promovare excesivă a vulgarității la un nivel fără precedent parcă. Se promovează ca fiind ”cool” un model de ”panaramă de parc de rulote – trailer park white trash”. Asta e ceea ce vrea publicul? Artiste care cântă mai puțin dar arată mai mult și mai murdar? (vezi Iggy Azalea, Miley Cyrus).
Fiecare vrea să se remarce și să șocheze într-un fel sau altul fie că ești mai dezbrăcat sau îmbraci tot felul de ciudățenii. Aici , cred că, în spatele acestei imagini a fiecăruia, există o întreagă echipă de oameni care gândește întreg conceptul și felul artistului. Și dacă, genul acesta de artițti,reușesc să șocheze, rămână în mintea spectatorului, poate îl capteaza ca fan și așa nu mai contează ce cântă, omul vrea să revadă artistul, este curios cu ce o să-l mai surprindă.

Descrie-te te rog folosind doar titluri de cântece.
Don’t stop me now; Show must go on 🙂

Care e cartea cu cea mai mare muzicalitate dintre cele pe care le-ai citit?
La Țigănci de Mircea Elade, este prima care mi-a venit în minte când am citit în întrebarea ta cuvântul ” muzicalitate” . 🙂

De ce crezi că artiști de o certă valoare dar care au ghinionul să poarte pecetea anilor 80-90 sunt oarecum dați la o parte? Mă refer la o Mirabela Dauer, Corin Chiriac, Elena Cârstea, Adrian Enache, Marcel Pavel, Aurelian Temișan? În afară, păastrând proporțiile, un show al lui Tom Jones sau Phill Collins, rarele apariții ale Celinei Dione, toate astea sunt văzute ca ocazii excepționale. La noi, sunt considerați expirați și dinozauri, deși muzica românească din acei ani s-a clădit pe umerii lor? E vorba doar de marketing sau e ceva mai mult?
Eu nu vreau să cred că sunt dați la o parte. Ei au publicul lor, și își păstrează cu respect și deminitate tot ce au realizat până acum, fără să își schimbe direcția doar pentru a fi pe primele pagini ale tabloidelor. Cine îi are de ascultat și de văzut, știe unde să îi găsească. Cât despre respectul față de ei, că sunt considerați expirați, asta ține de fiecare ca om, atâta timp cât trăim într-o perioadă în care nici măcar școala nu mai este ce a fost, oamenii judecă dupa cum cred ei că este mai bine, în clipa respectivă, fără a căuta în trecut.

În afară, minim 50% din succesul unei producții muzicale e dat de partea de PR. De ce artiștii români neglijează segmentul acesta? Cu două, trei excepții plăcute, artistul român, când își lansează un produs muzical nou, în afara unui comunicat fad de presă, lipsit de orice originalitate și plin de banalități, nu face nimic. E o problemă de bani sau e o problemă de educație de show-bussines?
Tind să cred, că la noi, încă, nu este foarte bine dezvoltat acest PR. Mai avem de învățat, în ceea ce înseamnă vinderea, promovarea unui artist. Puține sunt cazurile fericite care au parte de un PR bun la noi în țară.

Ești mămica unei fetițe superbe . Cât de mult contează muzica în dezvoltarea și educația unui copil?
Noi, Ruxandrei, din prima zi, de când am adus-o acasă de la maternitate, i-am pus muzică în camera ei, adormea cu muzică, se trezea cu muzică. Acum dansează și cum aude muzică ridică mânuțele sus și se „bâțâie” în legea ei. Muzica în general, fie că sunt câteva sunete, fie că este o baladă, sau muzică pentru copii, sau rock cred că este foarte importantă în dezvoltarea celor mici.

Cât de mult contează educația muzicala a unui popor?
Contează pentru sufletul și mintea ta, în primul rând te ajută mult în comunicare, în deschiderea unor noi orizonturi.

Hai sa încercăm un joc. Alege patru colegi de breaslă, dă-i câte un instrument fiecăruia și astfel aveți o formație. Cine sunt colegii, ce stil muzical ați aborda și ce nume ar avea formația?
Hahahhaha… Nu pot să mă opresc la 4 dintre ei, m-am tot gândit, am face un show întreg cu mai multe trupe…e greu să mă opresc la 4 dintre ei. Am fi o armată de oameni și mi-ar suna a Fanfară. :-))))))))))

În ce proiecte ești implicată acum? Te-ar atrage să joci într-un musical?
Mi-ar plăcea teribil de mult să joc într-un musical, dar știu sigur că nu cred că voi reuși, pentru că, din păcate, natura și mama mea, nu mi-au oferit o voce din care să pot realiza sunete frumoase, muzicale. 🙂 Dacă voi reuși să iau o audiție pentru un musical, cred că aș lua doar pentru fetele din spate care știu să danseze și care să completeze artistul principal. :-))))))))))))).
Nu cânt nici măcar în baie, pentru că nu vreau să deranjez pe nimeni. :-))))))))))))
Cât despre alte proiecte, pregătesc acum o nouă premieră, un spectacol de teatru independent, ce va avea premiera la sfârșitul acestei luni, mă antrenez alături de colegii mei din trupa de improvizație ”Grupa Mica” și ne pregătim să revenim din vacanță. Și pentru că iubesc să mă joc, îmi place improvizația și ador copiii, fac parte și din ”Little Impro” – trupa de improvizație pentru copii. 🙂 Unde la fel, din toamnă vom reveni pe scena de la Godot Cafe.

Nu vreau să te întristez, departe de mine gândul, dar simt că dacă nu vorbim lucrurile astea atunci nu se va schimba nimic în societatea românească și în felul în care sunt percepuți artiștii. Cumt e simți când vezi prin presă, prin mass-media, articole cu ce onorarii (obscen de mari) primesc anumite personaje care sunt etichetate drept vedete, pentru prestațiile lor de multe ori la limita penibilului în diverse show-uri de televiziune în timp ce un actor, un artist trebuie să depună o muncă uriașă pentru a reuși să-și asigure un trai cât de cât decent? Ce simte un artist când vede toate asistentele/panaramele (că ăsta e cuvântul potrivit pentru ele) promovate ca mari vedete în timp ce adevăratele valori ale țării sunt date la o parte?
Fiecare dintre noi își asumă niște consecințe când știe pe ce drum a luat-o. Fiecare este cu alegerile lui. Niciodată nu m-am simțit deranjată de cât câștigă vecinul sau cat de popular este. Fiecare face ce vrea, cum vrea. Eu îmi iubesc meseria cu tot sufletul meu, încerc să o fac cât de bine pot, să aduc în fiecare zi ceva nou și util pentru mintea mea și mă bucur de fiecare spectacol în parte , indiferent că sunt plătită mai mult, sau mai puțin. Este foarte adevărat, că la noi, artiștii sunt foarte prost plătiți și că nivelul de plată este unul foarte jos, dar nu vom reuși să schimbăm acest aspect prea curând. Este mult de lucru și este nevoie să fim uniți, ceea ce nu cred că este ușor de realizat, din păcate….